Tu poti sa vezi cat de tare bate inima mea...cum faci asta?

Daca pana acum simteam si nu puteam spune ce, acum am gasit cuvintele. "Intamplator" am auzit astazi ceea ce sufletul meu simte. Pentru mine nu exista coincidente...iar daca se intampla ceva, este cu un scop.

Sunt sigura ca toti ajungem la un moment dat cand purtam o lupta cu noi insine(excludem etapa de adolescenta). Atunci cand cei din jur asteapta ceva de la tine, au incredere in tine iar tie iti este frica sa nu ii dezamagesti...atunci te lupti sa te auto convingi ca poti...ca numai tu poti sa impui limite...ca ai sanse de care sa profiti...dar ce simti?

Respiri...respiri adanc si incerci sa faci fata situatiei ...

Calmeaza-te, iti spune vocea lui...Daca vrei sa faci atunci sa nu te opresti niciodata...

Fa primul pas si numara pana la trei....

Transpiri...te misti incet dar stii ca trebuie sa o faci...nu ai timp sa te gandesti, este randul tau sa arati ceea ce poti

Esti speriat dar nu cedezi...stii ca trebuie sa treci acest test asa ca "apesi pe tragaci"...Privirea lui sigura si apropiata de ochii tai, te face sa realizezi ca el este aici.....asta inseamna ca el nu a pierdut niciodata.

Simti pentru cateva secunde cum toata viata ti se arata in fata ca un film si te intrebi daca vei reusi...cine iti va spune aceste lucruri...

dar nu ai am timp sa te gandesti la importanta vietii tale.

Spune o rugaciune...primesti sugestia...uneori te ajuta...

Cu o gandire optimista si putin noroc...reusesti sa faci ceea ce nu credeai ca poti, rasufli usurat...dar cum iesi pe usa, apar alte lucruri, alte asteptari de la tine, alti oameni care vor sa vada ceva de la tine

Respiri adanc, te opresti si te gandesti putin la viata ta...iti dai seama ca nu este altceva decat o Русская рулетка... un joc de noroc cu potenţial mortal. Jocul are loc cu un revolver care are un număr mic de gloanţe. Sansele si esecurile care te asteapta in viata. Butoiaşul revolverului este rotit la întâmplare, fără a se şti dacă în poziţia de oprire se află sau nu un glonţ pe ţeavă. Tu incerci sa faci ceva, sa crezi in sansa si sa eviti dezamagirile, insa nu stii cata putere ai... Jucătorul pune ţeava revolverului la tâmpla proprie şi trage, care după noroc va muri sau va rămâne în viaţă. Inspaimantat sau nu de situatie, faci pasul decisiv si astepti sa vezi daca te ridici sau cazi si mai mult. Jocul se repetă până la unul din jucători va fi declanşată împuşcătura fatală. Jocul se repeta pana cand va exista o reusita reala sau un esec decisiv...

Ce este important?

Ca reguli de joc se pot stabili dinainte numărul de rotiri şi de încercări. Tu poti stabili cat de mult iti doresti sau nu sa faci ceva...cat de mult iti doresti sa risti, sa castigi si sa pierzi...

Cei carora le este adresat acest text sigur inteleg la ce ma refer...iar pt cel despre care vb

acum stau si ma intreb: De ce esti numai tu poti sa vezi cum imi bate inima...sa vezi prin mine...?O sa astept raspunsul dar niciodata nu ti-l voi cere...

NailuI

O pagină din minte...

Nu v-am mai vorbit niciodată despre personajul meu dar acum m-am hotarât să v-o prezint pe Sarra. Ea este o tânără ambiţiosă dar, foarte încăpăţânată, optimistă dar, foarte sensibilă, cu o dorinţă puternică de reuşită dar, şi cu o dezamagire mare într-un eşec...într-un cuvânt, este o fire complexă, dificilă chiar. 

În ultima vreme personajul meu a intrat  într-o stare de meditare profundă. Tot ceea ce îi iese în cale, nu scapă. 

Fără să vrea, analizează.....încearcă să înţeleagă de ce este acolo.....care este scopul lui...Am spus tot ceea ce îi iese în cale...dar de fapt totul până la o limită. Acea limită este însăşi Sarra. Nu vrea să se analizeze, nu vrea să se gândească de ce apar unele lucruri în viaţa ei sau ce trebuie să înveţe ea din ele. Şi totuşi, este conştientă că ar trebui să pună accentul mai mult pe viaţa sa decât pe ceea ce este în jur...dar, nu vrea......pentru că acele lucruri dor prea tare. 

Ea nu îşi dă seama, dar a început să trăiască viaţa doar în interiorul său...gândeşte, se întreabă, caută răspunsuri de una singură. Crede că interiorizându-se, nimeni nu va şti ceea ce simte ea de fapt, nimeni nu va observa că trăieşte cu o durere în suflet. Singurele lucruri pe care le exteriorizează sunt acţiunile sale prin care încearcă să arate tuturor că poate...că este capabilă de reuşită...

Problema este că Sarra nu crede în reuşitele sale. Cu toate că este apreciată, aplaudată şi felicitată pentru ceea ce realizează, zâmbetul ei nu este în totalitate real...ea nu ştie încă, cum este când crezi pe deplin în  forţele tale, dar este dispusă să înveţe acest lucru.

Cine este responsabil de lipsa de încredere în sine a Sarrei? 

Viaţa ei a decurs astfel, până la un moment dat când apare cineva în cale...cineva care la rândul lui a analizat-o...şi a aflat ceea ce simte ea...Într-o zi a întrebat-o de ce..."Chiar nu pot să înţeleg de ce plângi, de ce eşti în starea asta"dar lacrimile în care ea se îneca nu au lasat-o decât să dea un răspuns rece..."Nici nu ai cum să ma înţelegi"...Acest cineva nu s-a limitat doar să o observe pe Sarra ba, mai mult, încearcă să o ajute. De fiecare dată când se întâlnesc (şi mediul îi face să se întâlnească foarte des) el ştie ce să îi spună şi cum...astfel ca ea să capete mai multă încredere în sine...

Ea este conştientă că problemele apar pentru că oamenii nu văd sau nu vor  să vadă soluţia...supărările apar atunci când este ignorată "luminiţa de la capătul tunelului". 

Sarra este o persoană foarte sociabilă, deschisă la orice iniţiativă...şi face totul bine, atata timp cât nu este ea subiectul principal. 

Tot acel cineva a învăţat-o să spună mereu "pot, vreau, fac" şi să elimine "poate, voi putea, sper, aş vrea, aş face, etc". 

Aş putea spune că  ceea ce se petrece cu Sarra, este de fapt efectul unor lucuri întâmplate, pe parcursul vieţii sale...şi iarăşi vine întrebarea: cine este responsabil pentru aceste lucruri?

"Eu sunt singura responsabilă pentru tot ce s-a întâmplat până acum în viaţa mea...nimeni altcineva nu vreau să poarte vina pentru mine..." este gândul care îî acaparează mereu mintea...

Energia ei se consumă odată cu lumea din exterior...iar ea simte că îşi pierde puterile. 

Sarra, întotdeauna a admirat persoanele care sunt optimiste, care gândesc pozitiv şi care sunt hotărâte că trăiesc pentru a-şi îndeplini ţelurile. Uneori şi ea are momente, în care gândeşte la fel...spun momente, deoarece, sunt multe lucruri care îi umbresc bucuria. Ea şi-ar dori să rupă o pagină din mintea ei, o pagină în care şi-a pus toată energia. Dar, din păcate, nu poate să îşi rescrie sau să  repare unele chestiuni care au trecut prin viaţa ei.

Acel cineva de care am vorbit, mai sus, poate fi numit şi omul potrivit la locul potrivit. Este este cel pe care Sarra l-a lăsat să o ajute...de la el, tânăra a început să înveţe cum să treacă peste obstacolele zilnice. 

Sarra a început să spere iarăşi...a început să credă în sine...este un lucru bun dar deocamdată, doar un început...Ea va fi recunoscătoare mereu acelui cineva, care o ajută... şi celor de lângă ea, care o sprijină mereu. Poate am uitat să spun dar Sarra nu este singură.... 

În final, vreau să spun că în personajul Sarrei, poate fi oricine...important este să ştie când trebuie să ia atitudine şi să creadă în forţele proprii... Aşa cum spunea acel cineva "dacă tu vrei atunci poţi orice, dacă spui că speri, atunci nu o să reuşeşti niciodată".

Jurnalistul, formator sau deformator de opinie?

Şi iata ca ne întoarcem la acea mişcare de rezistenţă despre care am vorbit în articolul anterior. Jurnalistul este omul cel mai hulit, cel mai apreciat, cel de la care se aşteaptă răspunsuri sau prezentări ale realităţii.

Dar, cum sunt jurnaliştii din ziua de azi? Cum stăm la capitolul încredere sau relaţia public-jurnalist? Sunt întrebările care mă fac să realizez situaţia în care ne aflăm, ca societate. 

Pentru a putea discuta activitatea unui jurnalist, trebuie să ştim care sunt, de fapt, îndatoririle lui. Meseria de jurnalist este una deosebită, daca se face aşa cum rebuie.

Jurnalistul se află mereu în mijlocul oamenilor deoarece el trebuie să afle care le sunt problemele şi bucuriile, el trebuie  să trăiască alături de ei, să vorbescă şi să scrie despre şi pentru ei.

Una din caracteristicile care nu trebuie să îi lipsească unui jurnalist este curiozitatea, Acesta trebuie să fie omul potrivit la locul potrivit, să afle evenimentele înaintea celorlalţi, să ştie cum să vorbească, să nu uite de bunul simţ şi să îşi clădească un bagaj de cunoştinţe vast, din toate domeniile. Indiferent de suportul pe care îl foloseşte (TV/RADIO/PRESA SCRISĂ) jurnalistul trebuie să informeze publicul, trebuie să dea dovadă de profesionalism pentru a putea câştiga încrederea oamenilor. TEORETIC DIN PĂCATE.

Ce se întâmplă, de fapt, în realitate? Nu este o întrebare grea pentru nimeni. Toţi vedem zilnic cum mass-media se depreciază. Suntem oripilaţi de ceea ce vedem

-la televizor: (fetele care se întrec în a se dezbrăca doar să devină celebre peste noapte, fete care îşi etalează lipsa inteligenţei, emisiuni dezgustătoare de consiliere familială sau trădre în cuplu, pline de cuvinte şi imagini vulgare)

- în ziare: (imaginile porno, pe toată pagina ziarului, cuvinte dezgraţiose scrise cu un font imposibil de ignorat, subiecte din ce în ce mai ordinare, care ne abuzează ochii atunci când trecem pe stradă sau ne oprim la un chioşc de ziare)

-la radio: (emisiunile de consiliere în dragoste, la care sună foarte mulţi tineri cu "marile dezamăgiri"; nu contează ca are doar 15 ani, ea sau el suferă din dragoste pentru "marea iubire" pe care au întâlnit-o la colţ de stradă şi peste noapte sunt gata să îşi dea viaţa pentru acea persoană; emisiuni care ne poluează auzul şi care arată ce fel de societate suntem noi

NU VREAU SA GENERALIZEZ...PENTRU CĂ ÎN ACEST MEDIU DE NEDESCRIS MAI EXISTĂ CÂTEVA PERSOANE CARE LUPTĂ PENTRU EDUCAŢIE ŞI RESPECT. Acesta este şi motivul pentru care am dat exemple la fiecare suport media.

Ok, sa revenim la întrebarea din titlu: Având în vedere, situaţia în care a ajuns media şi implicit societatea românescă, credeţi că jurnalistul este un formator sau deformator al opiniei???

Eu am optat pentru acest domeniu, studiez pentru a intra în acest domeniu dar nu vreau sa lucrez într-un mediu plin de "doritori de audienţă sau tiraj mare" ci vreau să lucrez cu jurnalişti adevăraţi care se respectă pe ei înşişi, respectă meseria lor şi implicit omul cărui a se adresează. 

Este strigător la cer când eşti pus să scrii numai articole de scandal sau chiar să inventezi ştiri care să atragă privirea şi atenţia unui om. Am refuzat să îmi pun numele pe astfel de "ştiri" şi voi refuza în continuare, indiferent de consecinţele pe care va trebui să le suport. 

Într-o lume în care totul s-a dezvoltat, superficialitatea a luat amploare, în defavoarea orginalităţii. De ce să suportăm acest lucru? De ce să nu vorbim? De ce să nu acţionăm? Pur şi simplu DE CE??? AŞTEPT RĂSPUNSUL VOSTRU...

Un pas al miscarii de rezistenta

Asa cum am mai spus imi place foarte mult domeniul mass media...insa nu sustin prostia.

Sunt dezamagita de ceea ce vad in presa scrisa...mai exact in tabloidele de scandal, ziare aparute peste noapte, etc

M-am saturat sa vad titluri vulgare si poze si mai vulgare pe prima pagina a presei scrise "de specialitate paparazzi", care se afiseaza in fiecare zi la chioscurile de ziare. Fara sa vreau, atunci cand trec pe strada, vad cum lumea cumpara cu nerabdare aceste "informatii josnice". Ma dezgusta imaginile cu "vedetele" care fac concurenta in a se dezbraca de dragul celebritatii ieftine...ma dezgusta cuvintele precum "sex, prostitutie, curva de lux, porno milionara, piticul, invatatoarea, preotul, eleva, toti porno, etc" care sunt scrise cu un font imposibil de ignorat. 

Ma urc in RATB si ce crezi ca pot sa vad? Fie ca lumea merge dimineata spre munca sau se intoarce seara acasa, pe drum se delecteaza cu articole mai mult sau mai putin delasatoare. Apoi brusc, imi este atrasa atentie de cate o voce cu un ton mai ridicat (caci doar asta am invatat din cei 7 ani de acasa...sa vorbim cat mai tare in locurile publice astfel incat toata lumea sa fie atenta la noi)...Pana la urma nu ar fi asta o mare problema dar cand auzi " alea zice ca nu vor sa vina acolo; ele face toata treaba acolo, etc

Sa mai amintesc si de imbulzeala sau de faptul ca o persoana incepe sa tipe la cineva care sta pe scaun..." esti o nesimtita...vezi ca sunt langa tine si nu te ridici sa imi dai mie locul...cu ochii aia machiati ca ...poate iti dau una acum" sau de mancatul semintelor si scuipatul cojilor pe joc...ufff eu sincer m-am saturat sa vad zilnic aceste lucruri care se repeta asemenea unei bande rulante infinite...

Nu pot sa inteleg emisiunile precum "Fata lui tata, Test de fidelitate, Acces direct" si lista ar putea continua. De fapt nu cred ca vreau sa inteleg aceste "uscaciuni din padurea mass mediei". Tocmai acesta este motivul pentru care l-am intrebat pe Ionut Adascalitei, prezentatorul emisiunii "Test de fidelitate" de ce face o astfel de emisiune. Stiti ce a raspuns? "Atunci cand vrei sa ajungi intr-un anumit punct, esti nevoit sa faci si unele sacrificii"....cu alte cuvinte: fie ca iti place sau nu trebuie sa mergi pe acel drum pentru a reusi ce ti-ai propus. 

Ce sa mai zic? nu vreau sa fiu pesimista dar in Romania de dezvolta si se sustine, in acelasi timp, prostia, incultura, non-valorile sau numiti-o cum vreti...De la manele, pana la scenarii false in care "actorii "doritori fac orice pentru a deveni cunoscuti, de la camera de filmat din dormitor si pana la consilieri familiale televizate, toate participa la dezvoltarea inculturii mioritice...

DIN ACEASTA CAUZA SUSTIN MISCAREA DE REZISTENTA. Nu sunt nici eu perfecta dar incerc sa ma feresc de aceasta epidemie a non-valorilor...

Nu stiu pana unde va ajunge aceasta scena a teatrului vietiii pe care o modereaza guvernantii...Ca sa intelegeti la ce ma refer va dau exemplu gripa noua...AH1N1

Acum o luna-doua in urma, totul era linistit in Romania...(linistit-sens figurat, evident) si apoi brusc apare gripa noua care se descopera in acelasi timp in toata tara...absolut toata tara...M-am saturat sa vad cum unii se joaca cu noi si cu mintea noastra...cineva a pornit acest spectacol cu gripa...probabil pentru a ne distrage atentia de la alte lucruri...in care acel cineva, acum opereaza, destul de linistit. 

Toti avem un cuvant de spus...nu trebuie sa ne lasam manipulati...Nu spun ca neg existenta gripei ci doar modul in care ea s-a raspandit in tara si in Europa. 

To be continued...

Be smart...live your life as u want not they.....

Citele zilei 29 SEPTEMBRIE 2009

"Fa ce poti cu ce ai acolo unde te afli."

                                    si/sau

"Vorbind cu blandete si tinand inmana un ciomag, veti ajunge departe."

Theodore Roosevelt Jr. (al 26-lea presedinte al SUA)

Imi cer scuze fata de voi toti

Eu scriu pe blog, atunci cand simt nevoia. De obicei, zilele mele sunt incarcate cu diferite treburi. Dar, atunci cand simt nevoia sa scriu, ma opresc din activitatile zilnice pentru cateva minute si postez ceva pe blog. Sincer, trebuie sa recunosc ca nu stau sa imi verific blog-ul foarte des, pentru a depista unele greseli. Drept urmare, cineva mi-a atras atentia asupra acestui lucru. 

Cineva mi-a trimis cateva mesaje in care ma anunta ca nu am scris corect unele cuvinte si nu am pus virgula acolo unde trebuia, in mod normal. Spun cineva, deoarece s-a semnat cu "anonim". 

Da, ma simt prost ca se intampla asta. Promit, ca de cum inainte, o sa fiu atenta la ceea ce scriu si imi voi verifica blog-ul mereu. 

Fiecare dintre noi greseste iar eu nu fac exceptie. Imi cer scuze fata de toti cei care imi citesc blog-ul. Hope, ca pe viitor sa evit astfel de situatii.

Eu nu sunt o persoana indiferenta. Imi pasa de tot ce se spune la adresa mea. Ma bucur, atunci cand mi se recunosc meritele si ma intristez, atunci cand sunt judecata pentru greselile mele. In cazul de fata, imi pare rau ca nu am respectat toate normele lexico-gramaticale. Eu am gresit  iar replicile nu au intarziat sa apara.  Asa este, trebuie sa imi fie "rusinik", domnule anonim. In mod normal, ar fi trebuit sa nu fac astfel de erori. Voi tine cont de remarca ta. Multumesc mult.

Ea este alegerea mea

Este ceva cu adevarat frumos, este puternica, interesanta si extrem de incitanta...fie ca esti in fata sau in spatele ei, sentimentul este de-a dreptul unic. Atunci cand te gandesti la ea, iti apare un zambet pe buze si incepi sa visezi cu ochii deschisi. Iti imaginezi cum iti savurezi acea dragoste care arde continuu, simti acea mandrie si acea putere cu care te investeste...ea te scoate din sfera anonimatului si te introduce in realitate...ba mai mult, te ajuta sa razbesti in fiecare zi, astfel incat seara, cand te intinzi in pat, sa poti inchide linistit si fericit ochii si abia sa astepti sa te trezesti maine...de ce? Pentru ca fiecare zi este speciala, in fiecare zi se intampla ceva...in fiecare zi gusti din acea dragoste...si ii descoperi misterul mai mult ca ieri si mai putin ca maine.

Cine este ea??? 

Eu as intreba mai bine ce este ea...Pe mine, a stiut cum sa ma atraga inca din clasa a 8-a. Apoi, m-a ametit usor pe parcursul liceului, astfel incat, sa ma indragostesc de ea la facultate. 

TELEVIZIUNEA 

Eu nu am multa experienta...de fapt sunt incepatoare. Pana acum, am gustat putin din televiziune...si a fost atat de dulce.

Experienta mea a inceput in scoala generala. Am participat la un proiect derulat de TVR 1 denumit  News to Know: introducing democratic media to schools in Galati and Tulcea" despre promovarea valorilor presei libere". 

Apoi, am inceput sa pasesc tot mai mult pe acest drum si m-am implicat in elaborarea revistei "Arrubium" Macin, a liceului "Gheorghe Munteanu Murgoci", iar, dupa un an, am ocupat postul de secretar de redactie. Revista a fost premiata cu locul 1 pe judet pentru munca la nivelul elevilor de liceu. 

Odata intrata sub vraja mediei, am optat pentru Facultatea de Litere, specializarea jurnalism. In cursul anului de facultate, am facut practica la Antena 1 Constanta, practica decisa si dorita de mine insami. A fost o experienta frumoasa, pe care am incheiat-o cu un reportaj realizat de mine cu camera ascunsa. Am reusit sa obtin de la bisnitarii care faceau afaceri ascunse cu biletele pentru meciul Romania - Serbia jucat la Constanta, informatiile necesare. 

Am absolvit primul an de facultate si am fost contactata de o agentie de stiri video din Bucuresti pentru postul de reporter de investigatii. Am plecat pe perioada verii in Capitala si am lucrat la acest loc de munca. Aici, am invatat foarte multe lucruri. Am inceput cu o stangacie mare dar in final am razbit. M-am obisnuit sa manuiesc microfonul, sa reactionez, sa vin cu intrebari spontane si necesare atunci cand "tintele" nu au timp de tine. 

Dupa ce mi-am incheiat munca la aceasta agentie, am participat la un curs foarte incitant de initiere in arta televiziunii, pentru prezentator tv/stiri/reporter/redactor.

In final, am decis sa ma transfer la Bucuresti. Zis si facut. Dupa groaznice alergaturi ruta Constanta-Bucuresti si retur, am reusit sa ma transfer in anul doi la Facultatea de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii din cadrul Universitatii. 

Pe viitor,  imi doresc sa urmez Scoala de Televiziune Antena 1  sau Tv Academy (dupa buget). 

Abia acum, cand scriu, realizez ca am avut parte de o serie de activitati legate de pasiunea mea sau mai bine spus, dragostea mea, televiziunea. 

Imi place sa fiu in fata camerelor de filmat, imi place sa prezint realitatea, sa transmit oamenilor incredere si informatii importante, imi place si vreau sa invat din ce in ce mai mult. Din pacate, nu tot ce ne place este si posibil din punct de vedere financiar. Eu voi incerca sa fac tot posibilul sa imi ating telurile. Pentru mine este FOARTE IMPORTANT  acest lucru, pentru ca viata mea si cariera depind de acest lucru, pentru ca fac din placere (dragoste la prima vedere!!!) si nu din obligatie...si lista ar putea continua.

In final, tot ce as putea sa adaug este poate un sfat sau o "vorba buna" tuturor: este foarte important sa va indreptati viata catre ceea ce va place cu adevarat, undeva, unde va simtiti in largul vostru, unde puteti sa va depasiti limitele, sa va intreceti pe voi insiva. Asta pentru ca cel mai mare competitor, pe care il puteti avea in viata, este propria persoana. 

 9

Ultimate tribute to Michael Jackson...

His music will live forever...Acesta a fost moto-ul sub care s-a desfasurat ultimul omagiu adus de romani regelui muzicii pop. 

Cat pe ce sa ratez...

Se anuntase  din timp evenimentul de duminca, dedicat lui Michael, organizat in Capitala, insa, eu am uitat acest lucru desi tineam sa paticip la manifestare. Asa se face ca, in ziua cu pricina, la ora 19.00 eu si Dan auzim la observator "din intamplare" stirea despre ce urma sa se desfasoare "in cateva minute" in Piata Presei Libere. Nici nu se pune problema ca in 10 minute noi eram deja pregatiti sa mergem la eveniment. Dar, cum un ghinion nu vine singur, avem surpriza sa constatam ca in parcarea de langa blocul nostru, altadata plina de taxiuri, nu  mai era nici o masina disponibila. Dupa aproximativ 10-15 minute, gasim un taxi liber si il acaparam !!! In alte 15 minute am ajuns la acolo unde omagierea regelui pop deja incepuse. 

O seara speciala...

Lume multa, un ecran proiectat pe cladirea Bursei Romane de Marfuri,

imaginea lui Michael Jackson in timpul diferitelor concerte

 

muzica la maxim, magazine improvizate in care puteai gasi orice material legat de artistul regretat si multe aplauze...asta am gasit atunci cand am ajuns in Piata Presei Libere. 

M is for Michael...

A fost mai mult decat frumos. Am urmarit concertele pe care Michael le-a sustinut in diferite tari, adevarate spectacole pe care artistul ni le-a oferit...Michael a fost intotdeauna inconjurat de milioanele de fani care il adorau si inca il adora. Am ascultat piesele lui exceptionale, i-am urmarit prestatia de milioane, am dansat si l-am aplaudat pentru ca merita. Asta am facut eu si toti cei prezenti acolo. In plus, unii dintre fanii romani ai lui Michael au aprins lumanari si au purtat tricouri cu inscriptia numelui si a imaginii idolului. 

Organizatorii evenimentului au adus o masuta acolo, pe care au asezat o carte cu pagini goale, carte in care foarte multi au scris cate un mesaj pentru Michael, cel ce sigur ne privea de acolo din cer. Nici eu nu am facut exceptie. I-am dedicat lui Michael Jackson cateva randuri in care imi exprimam atat regretul, ca nu mai este printre noi, cat si faptul ca muzica lui va trai pentru totdeauna. 

Recunosc...

Recunosc, ca nu am fost o fana infocata a lui Michael, nu eram obsedata de muzica lui si nici nu lipeam prin casa afise cu imaginea sa. Dar, asta nu inseamna ca nu trebuie apreciat un om care a reusit sa schimbe o lume intreaga, sau mai bine zis, sa o atraga. Nu exista stat in care sa nu se fi auzit de Michael Jackson si sa nu existe fani. Toti am asculat macar odata piesele sale, unii au crescut cu muzica lui iar acest lucru se vede.

In proiectia de ieri a diferitelor concerte ale lui Michael se vedea publicul extrem de numeros care era prezent la prestatiile regelui pop. Toti erau in delir atunci cand aparea Michael pe scena, unii chiar lesinau de emotie puternica...

Se stie ca Michael Jackson este fara precedent...este cel mai vandut om din lume, cel mai bun artist, cel mai bun produs de marketing sdar si cel mai apreciat cantaret. 

Acum, tot ce ramane de zis este : Dumnezeu sa te odihneasca in pace Michael!!! Noi nu te vom uita niciodata....Your music will live forever and we all know that M is for MICHAEL...

Patrick Swayze: Povestea omului care aşteaptă moartea

Starul a ţinut un jurnal în care a notat pas cu pas ultimele clipe din viaţa lui:

Sursa: Click

Decembrie 2007. Vestea îngrozitoare că suferă de cancer la pancreas îl face pe Patrick Swayze să se agaţe cu dinţii de fiecare clipă de viaţă. Începe să-şi scrie biografia ştiind clar că numai moartea va fi cea care îl va opri din scris.


Lupta cu cancerul a fost cea mai mare provocare din câte am avut vreodată. Când eşti faţă în faţă cu moartea, ies la iveală toate mizeriile şi te trezeşti cu sufletul gol. Este cea mai rapidă cale să descoperi tot ce ai făcut.

Acest lucru mi s-a întâmplat la sfârşitul lui decembrie 2007. Toate erau bune pe atunci. Tocmai terminasem filmările pentru un serial, plecam cu soţia mea, Lisa, într-o nouă lună de miere, ne făceam planuri pentru petrecerea Anului Nou la ferma noastră din New Mexico.

Cu o zi înainte, am vizitat nişte prieteni în Aspen. Acolo am descoeprit primele semne în neregulă. Mă simţeam balonat, aveam hiperaciditate, dar mai avusesem probleme cu stomacul, nu le-am luat în seamă. Când am băut şampanie, parcă am turnat acid pe o rană. N-am vrut să-i spun Lisei, ca să nu se sperie. După câteva săptămâni, am descoperit că urina era foarte închisă la culoare şi fecalele albicioase.

I-am spus Lisei, care a observat că am şi ochii galbeni. Medicul mi-a spus că aş putea avea cancer pancreatic, sau o altă afecţiune, tratabilă, dar mi-a făcut ecografie pentru lămuriri. Până la stabilirea diagnosticului am sperat cu disperare că era a doua variantă. N-a fost să fie! Medicul i-a spus mai întâi Lisei că era cancer. Ea mi-a ascuns adevărul. Voia să mai avem măcar o noapte fără griji înainte de a începe cea mai mare luptă.

Când doctorul mi-a spus a doua zi că am cancer mi-am şi zis: "Sunt mort". Lisa s-a trântit în pat cu capul prăbuşit la pieptul meu. M-am concentrat asupra speranţei că tumoarea nu s-a extins la alte organe şi este operabilă. Dar ecografia a arătat că era în cel mai grav stadiu.

Mi-au trecut atâtea lucruri prin cap, când mi-am dat seama că sunt condamnat la moarte. Încercam să găsesc o cale să accept ce se întâmplă, dar nu puteam. M-am hotărât să trăiesc cât mai normal posibil, să continui filmările la un nou serial. Cancerul îmi produce dureri de infern...

Dumnezeu sa te odihneasca in pace Patrick Swayze. A mai pierit o stea, un talent care ne incanta prin filmele in care juca. Acum el va mai trai prin ceea ce a lasat in urma sa...rolurile interpretate cu succes...Noi te vom tine minte asa cum erai tu mereu...cu zambetul pe buze.

Un profil twitter

http://twitter.com/Jenny20RO este contul meu de pe Twitter, so daca vreti alaturati-va mie!

Ce mi-ar face ziua mai frumoasa??? Dar tu ce ai facut ultima data ca sa o viata mai buna?

Este o intrebare esentiala, cred ca pentru fiecare dintre noi...este o intrebare care te poate readuce cu picioarele pe pamant pentru ca presupune reflectare asupra propriei vieti...

eu, nu stiu ce as putea raspunde...nu stiu sau nu vreau sa ma gandesc la lucrurile care mi-ar face ziua mai frumoasa...nu pentru ca nu imi doresc acest lucru, ci pentru ca stiu ca e prea putin probabil sa ma parte de asa ceva...

constat cu oarecare dezamagire ca majoritatea lucrurilor care mi-ar face ziua mai frumoasa sunt lucruri materiale...restul,  pot fi sentimentale si de alta natura. Nu vreau sa devin o persoana care sta sub semnul materialismului....asta, daca nu cumva sunt deja...iar daca sunt, crede-ma ca incerc din rasputeri sa ma vindec...incerc sa uit aceasta obsesie...incerc sa nu fiu atat de pretentioasa si sa nu am atat de multe asteptari...sper sa si reusesc

Dar tie ce ti-ar face viata mai frumoasa?

Ce intelegi tu prin acele lucruri marunte care iti umplu inima de bucurie, iubire si de bine, in  general?

Care a fost ultimul lucru nebunesc pe care l-ai facut in ultima vreme? Ce ai facut ca sa iti imbunatatesti viata?

Poti sa imi raspunzi?

Pro pentru miscarea de rezistenta

Sustin cu maxima hotarare manifestul lui Marius Tuca. Sustin directia Jurnalului National, deoarece m-am saturat sa vad atata ipocrizie, atatea persoane false, atatea idei banale si neinspirate si cel mai mult, atatea statuturi de pitipoanec si cocalari. Sunt satula sa vad poye pe hi5 cu toti copii care isi arata naravurile si stilul de viata mediocru. 

Eu nu fac parte din personele visatoare, care sunt convinse ca aruncand cateva cuvinte decente pot schimba lumea...si nici nu ma incadrez in categoria indiferentilor, care considera ca orice ai incerca sa faci sau sa zici este de prisos. Eu reactionez la prostie, sper in mai bine si daca pot spune sau face ceva nu ma dau la o parte. 

Nu suntem perfecti, asta este clar. Gresim cu totii, ca doar suntem oameni, dar, eu nu pot accepta unele manifestari lipsite de responsabilitate ale oamenilor. 

De ce sa arunci o hartie sau un pachet de tigari gol la cos, cand poti sa il arunci pe jos, exact langa cos...de ce sa reciclezi gunoiul cand poti arunca totul intr-un singur cos...de ce sa economisesti din resursele pe care le folosesti zilnic, cand poti sa consumi aiurea de la energie, pana la apa...de ce sa iti pese de mediu si de ce este in jur, atata timp cat tu mergi pe o strada curata...de ce sa citesti o carte daca poti sa stai toata ziua pe messenger...de ce si iar de ce...lista continua din pacate...

Nu spun ca eu nu fac aceste greseli, dar, incerc sa indrept aceste lucruri, atat cat pot eu...incearca si tu...si o sa iti dai seama cat de degradata ested lumea in care traim...try it, nu te costa decat o viata sanatoasa si un stil de viata educat...

Sustinere totala din partea mea - Invitaţie la rezistenţă

MISCAREA DE REZISTENTA

Jurnalul National

Dragi cititori,

Acum patru ani am decis că nu trebuie să fim indiferenţi. Am închis ochii pur şi simplu şi am căutat să uităm toate cutumele, prejudecăţile, clişeele şi modelele. Am uitat să facem presă după televizor şi după agenţiile de ştiri, iar agenda noastră zilnică nu mai e făcută de politicieni sau de faptul divers. Am renunţat să mai căutăm haotic întâmplări, să colecţionăm ştiri, să le căutăm în coarne politicienilor sau vedetuţelor vremelnice. Am crezut şi nu ne-am înşelat că mai există cititori care caută şi altceva decât kitsch, cancan, gargară, intrigă şi scandal.

Astfel am ajuns ca din aproape în aproape să facem lucruri care nu sunt neapărat apanajul ziariştilor. Iar Jurnalul Naţional devine, azi mai mult ca ieri şi mâine mai mult ca azi, promotorul modelelor culturale. Şi făcător de cultură, la urma urmei, dacă "a face" este totuna cu "a descoperi" şi "a împărtăşi", spre desfătarea şi instruirea publicului, produse spirituale care altfel ar fi rămas ascunse în întunericul timpului.

Nu ne mai lăsăm păcăliţi de discursuri zgomotoase, de nonvalori cu succes de casă, de vânzători de iluzii şi de pământ pe Lună, de minciuni poleite, de gogomănii, de neştirile zilei, de tot balastul şi rumeguşul gazetăriei. Am reuşit să le uităm odată şi ne-am vaccinat contra lor. Trăim în prezent, nu le vom ignora. Nu putem decât să le criticăm, dar o vom face în aşa fel încât să nu le dăm mai multă importanţă decât merită.

I-am spus acestui Manifest "Recurs la România", pentru că atunci când te nemulţumeşte ceva, cauţi să-ţi afli liniştea şi împăcarea făcând recurs la ceea ce este stabil şi valoros prin sine, făcând recurs la rădăcină. Recurs la România înseamnă deopotrivă uitarea de fleacuri şi regăsirea de esenţe. E recursul la rădăcinile, prin definiţie statornice, pe care se bucură să şi le întâlnească aici, la noi, publicul nostru. Un exerciţiu pe care îl facem de ceva timp încoace noi, cei de la Jurnalul Naţional, care subscriem la ceea ce doreşte să devină, în timp, şi dacă nu e mult spus, un model jurnalistic şi cultural.

Au trecut patru ani de atunci şi deşi am rămasi credincioşi crezului nostru şi am încercat să oferim oamenilor lucruri bune şi de valoare, am făcut încă prea puţin. Suntem mai mult ca oricând copleşiţi de nefiresc, de fenomene dăunătoare, care tind să devină normă: manele, playback şi cântăreţi la laptop, piţipoance, cocălari, kitsch, corupţie, şpagă, politicieni şmenari sau curve politice, opţiuni electorale doar între rău şi mai rău, pseudovedete sau pseudomodele, mitocănie, tupeu, ipocrizie, ignoranţă, băieţi de bani gata şi poponeţi de Dorobanţi, milionari de carton ai României cu apartamente pe Coasta de Azur, dispariţia curiozităţii, incompetenţă, superficialitate, Ştirile de la ora 5, răsturnarea scalei de valori, comoditatea mediocrităţii, mizeria din spitale, românii care ne fac de râs în Italia, tineri care vorbesc doar cu lol, brb, 10x, pentru că au ajuns să concureze 1,3 candidaţi pentru un loc la Medicină şi 0,25 la Inginierie Electrică, dar 14 pentru un loc la Geografie, profesori demotivaţi de salariile mici.

În faţa acestei ofensive, manifestul nostru pare prea puţin. Este nevoie de mai mult. E nevoie să fim mai mulţi.
Şi în loc de evadare, de retragere în clopotul de sticlă sau turnul de fildeş, să lansăm contraatacul. În loc de dispreţ, lupta. În loc de un manifest cultural, o mişcare de rezistenţă. Pentru că Recursul la România, transformat în acţiune, nu poate fi decât o Mişcare de Rezistenţă! O mişcare definită prin patriotism mândru, dar nu naţionalism îngust. O contraofensivă a victoriilor muncite şi a valorii confirmate de timp. A calităţii împotriva cantităţii. A excelenţei impotriva mediocrităţii. România manelizată domină, dar nu a câştigat.
În numele valorilor adevărate, Jurnalul Naţional porneşte Mişcarea de rezistenţă. O mişcare cu dimensiuni culturale, dar şi sociale, într-o anume măsură politice, dar şi comerciale. Prin toate mijloacele pe care le avem la dispoziţie: ziar, TV, internet, radio, până la acţiuni de gherilă şi manifeste. Cu toate forţele: de la lideri de opinie până la susţinători, sponsori şi parteneri, persoane fizice sau juridice.
În calitate de susţinator şi promotor al adevăratelor valori, vă invităm să faceţi parte din mişcarea de rezistenţă a Jurnalului Naţional, într-o încercare onestă, chiar disperată de a readuce în România bunul simţ, moralitatea, educaţia, corectitudinea şi excelenţa. Până nu e prea târziu.
Marius Tucă

Breaking News

Angelina Jolie in Romania

Lume, lume vine Angelina Jolie in mioriticul Bucuresti peste o luna. Mai exact, vedeta americana va participa pe 21 octombrie la o licitatie organizata pentru copii abuzati sexual.

Evenimentul este organizat de catre Asociatia de Interventie Terapeutica in Situatii de Criza si psihologul Mirela Zivari si va avea loc la Hotelul Intercontinental din Capitala. Realizatorii manifestatiei au dorit ca  oaspetele de onoare al balului de caritate sa fie Angelina Jolie, fiind cunoscut faptul ca actrita  a participat la o serie de evenimente dedicate protejarii copiilor din intreaga lume. Acestia i-au trimis o invitatie iubitei lui Brad Pitt, o invitatie careia i s-a dat curs. 

Se pare ca Jolie nu doreste sa fie foarte plimbata prin Capitala. Aceasta pune in calcul si posibilitatea de a sta la acelasi hotel in care se va organiza balul de caritate. 

Nici vedetele autohtone nu raman deoparte. De la Cristi Chivu, Leonard Doroftei, Ilie Nastase si pana la Maia Morgenstern, Madalina Manole si Catalin Botezatu, toti vor participa la eveniment cu cateva obiecte pe care le doneaza. 

COMMENT: Nu pot decat sa felicit organizatorii atat pentru initiativa de a sprijini copii abuzati sexual, copii la care nu se gandesc foarte multi, cat si pentru ambitia de a crea un "rasunet" cu acest eveniment, prin invitatul de onoare in persoana ambasadoarei Natiunilor Unite, Angelina Jolie. Poate ar fi cazul, ca astfel de manifestatii sa ia amploare deoarece sunt multi copii nevinovati dar condamnati sa sufere.

Si cum orice lucru frumos are si o parte neplacuta, nici Balul de Caritate din octombrie nu face excepltie. Daca unii se gandesc sa intinda o mana de ajutor celor mici, altii se gandesc la publicitate, la imaginea proprie si la interese. Nu este nimic rau in asta atata timp cat cele doua idei nu se amesteca, ceea ce din pacate, se intampla exact invers. Daca in presa scrisa vezi publicat trimfal materialul despre viiitorul eveniment, si te mandresti citindu-l, alaturi poti observa o intrebare care anuleaza tot efectul articolului: Angelina Jolie va vizita România înainte de alegeri. Credeţi că Traian Băsescu se va afişa alături de ea?

Haideti sa nu mai fim atat de suspiciosi. Haideti sa-i ajutam pe cei care au nevoie de noi, cei care cer o mana de ajutor. Haideti sa renuntam macar putin la obiectivele alesilor nostri. Fie ca este sau nu o coincidenta desfasurarea Balului de Caritate inainte de alegeri, fie ca se va afisa sau nu Traian Basescu alaturi de Angelina Jolie, haideti sa nu ne focalizam atentia pe aceste lucruri lipsite de importanta.

sick and tired...i feel so...i've always been sick and tired

how it really feels to be left outside alone?

trezeste-te la viata si trezeste-ma si pe mine.

Fiecare zi este o noua viata pentru noi toti...o noua sansa de a ne repara greselile, de a le constientiza si de a-i aprecia pe cei care tin la noi...nu irositi sansele pentru ca nu poti sti cand vei fi privat de ele...si cale de intors nu exista....

  

  

trezeste-te  la viata si trezeste-ma si pe mine.  

Este 2.30 am si nu pot dormi...De ce?

Adriana Mezzadri - "Marcas de Ayer "

I feel that Ive known you since long,
Another millennium and another sky
Tell me, if you remember me yet?
Just by touching your hands, I can reveal you my soul
Tell me, if you recognize my voice

I feel that you empty my mind,
When you kiss me in the forehead..
Tell me, if Im going crazy
Just by touching your hands I can reveal you my soul
Tell me if you recognize my voice

Nu pot dormi pentru ca ma tot framanta unele ganduri, care parca ma vaneaza si nu imi dau pace...vor un raspuns...la fel si eu.
Ce este viata, pana la urma? O incercare pusa noua oamenilor pentru a ne masura puterea de supravietuire sau doar o iluzie a unui succes niciodata atins?

Marcas de Ayer, pe care o poti auzi mai sus, imi surprinde cel mai bine starea sufleteasca. Am auzit-o in aceasta seara si nu am putut sa o trec cu vederea sau auzul, in acest caz. Desi imi petrec existenta intr-o lume "optimista" in care lucrurile se desfasoara "asa cum ar trebui" sufletul meu, cu siguranta, se afla in alta lume, cu un alt cer, nu la fel de senin ca cel de la ora 12.00 pm al unei zile.

Traim intr-o tara in care fiecare il fura pe fiecare...in speranta atingerii absolutului...

Traim intr-o lume in care fiecare il acuza fiecare, in speranta infrangerii "dusmanilor" din cursa atingerii apogeului

Traim intr-un univers amenintat de distrugere, in speranta ca oamenii vor inceta sa il mai polueze cu actiunile lor

Atunci pentru ce traim? Ce inseamna acel succes dupa care toti tanjesc? Unii obsedati de acest lucru, altii pentru ca "asa trebuie".


Eu nici nu stiu ce mai simt...nici nu stiu pentru ce traisc de fapt. Zi de zi incerc sa depasesc problemele aparute pentru a ma pregati de cele care urmeaza sa vina...Zi de zi traiesc cu gandul ca ma indepartez tot mai mult de ceea ce numim noi TRECUTUL. Ma indepartez de unele momente pe care le-am trait...momente care imi scalda ochii in lacrimi, cand a gandesc la ele.

Stiu ca nimic nu este la intamplare. Nu cred in coincidente. Orice fapt, orice persoana sau situatie pe care o intalnim de-a lungul vietii se petrece tocmai pentru a ne invata ceva...probabil un secret al vietii. Eu insa, nu reusescsa imi dau seama ce trebuia sa invat din trecutul meu. Caut din rasputeri acest lucru si rascolesc cu lacrimi pe obraji ceea ce a trecut. Fac asta pentru a invata sa traiesc mai usor in prezent.

Nu mai vreau sa fiu persoana preocupata prea mult de grijile cotidiene si prea putin de lucrurile "marunte" din viata, dar care pot aduce fericirea. Incerc sa imi urmez telurile si sa acord atentie si celor din jurul meu. Nu stiu daca reusesc asta in totalitate dar daca nu risti, pierzi cel mai mult.

funny

Cand un barbat merge la o intalnire se intreaba daca va fi norocos; femeia stie deja :))

Un moment de fericire

Acum trei saptamnai in urma Dan si-a serbat ziua de nastere. "Si-a schimbat prefixul" :)) dar nu singur ci cu fratele lui geaman Nicu!!! Deci, am avut o petrecere la DUBLU!







Dan, Nicu si Nicoleta (prietena lui Nicu)stau cuminti la pozat...Bv, v-am invatat frumos :P




Baiatul meu a mai crescut un an!!! La multi ani sanatosi si plini de bucurii ii doresc din tot sufletul,pt ca asta este cel mai important!Restu vine de la sine...Я так люблю тебя




Dan preocupat sa isi taie tortul, dupa care saliva deja :))







Nu pot sa la urez baietilor decat multi ani fericiti si plini de realizari...



V-am aratat cateva poze ce surprind unul din evenimentele noastre de suflet...La multi ani tuturor si sper sa va petreceti zilele de nastere mai mult decat am facut-o noi!!!!!!!!

That's what I feel...that's what I think....that's what I want....этот чувствую...этот думаю...этот хочу

Deep inside,don't cry cry cry

Не надо плакать В вашем сердце

                                                                                                                    

Don’t let your hopes,die die die

Не позволяйте вас Чтобы умереть надежды


I don't wanna be the girl who laughs the loudest...or the girl who never wants to be alone
I don't wanna be the girl who has to fill the silence...

Я не хочу быть девушкой лучших смеяться...или девушка, которая не хочет быть пустынный
Я не хочу быть девушкой которая считает молчание...

the sun is blinding, I stayed up again
Cолнце поднимается, Я до сих пор не спальный

Un click pe site...da si u...;)

http://test.dormeo.ro/index.asp?tn=friendhome&parent=7693109&sid=44231

Un reply pt unul din Creative Shot-ul meu

"Sa nu mai postezi ceva! Incearca, daca te razgandesti, sa fii personala pe blogul tau!" imi scrie in luna Mai intr-un comentariu, Elena.

Nu incerc sa zic ca nu ai dreptate, draga mea. Asa este, nu am fost in totalitate personala cu postarile mele pe blog, sau poate deloc. Dar pentru toate exista un motiv. Starea mea de spirit, care era, pe zi ce trecea, mai distrusa ma impiedica sa relationez cu cei din jur. Singurul sentiment care ma incerca era de izolare, de inchidere in sine.

Am fost obiectiva pe blog deoarece nu vroiam ca nimeni sa stie ceea ce simt, ceea ce gandesc. Nimeni si nimic nu a reusit sa ma motiveze sa imi schimb gandurile. Eram prea dezamagita de tot ce era in jurul meu, de toti cei care imi sunt prieteni, de cei care nu m-au inteles niciodata dar si de cei indulgenti cu mine.

Chiar mi-am facut "curaj" si am scris luna trecuta pe blog un articol care exprima subtil starea mea, in sine, dupa ce tu mi-ai atras de cateva ori atentia.
Acum am schimbat lucrurile din viata mea, dar inca nu pot spune ca am facut o miscare inteligenta. Las timpul sa imi arate acest lucru. Insa, dezamagirile nu mai contenesc...iar eu incerc sa fac tot ce pot ca sa trec peste ele.

Promit ca de acum, o sa incerc sa nu ignor lucrurile marunte din viata mea, pentru ca ele sunt de multe ori,cele mai placute. Azi am postat articole ca se poate de "personale" draga mea, desi recunosc ca nu am aceiasi energie, voie buna si optimism ca voi, tot creative shot-ul meu...

PS. MISS U ALL...

Cerul meu nu mai este albastru dar am un SOARE pe el

Nu am nevoie de trei dorinte, am nevoie doar de una singura. Relatia noastra sa nu ajunga niciodata la final. Zi de zi, totul intre noi devine mai puternic, datorita tie.

INAINTE AVEAM UN CER ALBASTRU...SI CAND L-AM PIERDUT AM PLANS, DAR FARA SA STIU CA POT GASI MAI MULT, POT GASI SI UN CER CU SOARE. Acum tu esti acea sunny day a mea. Ai ras cu mine, ai fost langa mine cand am plans, ai stiut cum sa faci ca totul sa fie bine. Poate eu nu am daruit la fel de mult cum am primit dar am promis ca ma voi revansa.

De la tine am invatat ca trebuie sa merit mai mult penru ca pot mai mult. Daca anul trecut nu intelegeam unde am gresit si de ce sufar atat de mult, acum stiu ca de fapt, nu am cautat unde trebuia ceea ce aveam nevoie. Sufletul care sa imi fie alaturi si sa ma inteleaga de fapt nu se afla pe acel cer albastru si plin de nori ci pe acesta in care Soarele lumineaza fiecare zi...

Ultima dezamagire va ramane in inima mea pentru totdeauna dar va fi ingropata adanc de dragostea pe care o primesc si o ofer in fiecare minut...

We were made for each other out here forever...u have my heart and soul although I not always show you that...Ia liubliu tibea duja duja

I once had a blue sky but full of clouds

I don't know why i'm saying this.  I might not see those blue eyes but i keep all nice memories in my mind...

I say it one last time...because till now i didn't have a chance to say it...

Everything was quite a show...maybe entertaining for you. And now?

How about a round of applause? applause for tears and for wounding the feelings...

That happened because you took me for granted.You played the part and you played so well.

Te-am privit in ochi ultima oara intr-o seara cand te intrebam daca mai simti ceva pentru mine...tu mi-ai raspuns ezitat...te-am intrebat de ce...si nu ai stiut ce sa mai raspunzi...

ultima privire...ultima dezamagire nu o voi putea uita niciodata.

Ia ne mogu zabuti moe proşloe. No mne idti dalişe.

Ia  jelaiu tibe vseo o libvi v mire.Tî ne pazvalil mne pacazati tibe maiu libovi. Esti slava catorâie mî ne scazali i mojet bâti ne scajâm nicagda...

Pentru cei carora le pasa de mine

"Ochii care nu se vad se uita" spune o vorba romaneasca. Dar cu sufletul ce se intampla?Eu inca incerc sa gasesc raspunsul.

What i am doing now?

Acum viata mea s-a schimbat foarte mult. Asa cum v-am mai zis de altfel. Am plecat din locul meu natal, din Carcaliu, jud.Tulcea la facultatea de pe malalul marii. Dupa ce am terminat primul an studentesc am hotarat sa plec din Constanta, acolo Acum sunt in Bucuresti. Incerc sa ma inscriu aici la facultatea de jurnalism, ca sa imi continui studiile. Intre timp mi-am gasit de munca in Capitala, ca reporter de investigatii. Este rampa mea de lansare pe plan profesional, deoarece aici am invatat ce inseamna cu adevarat munca de jurnalist, cu bune si cu rele. Si nu imi pare rau. Insa cea mai mare schimbare a mea o reprezinta mutarea cu prietenul meu. Acum, practic, totul s-a schimbat. Nu stiu daca am procedat tocmai bine sau daca cvumva m-am pripit cu alegerea facuta. Timpul imi va raspunde cu siguranta.  

The scene came to an end...

Modul in care am inceput postarea mea nu este intamplator...nu stiu cum as putea numi sentimentele care m-au facuut sa scriu asta... Desi sunt ocupata foarte mult, exista si momente cand ma gandesc la anumite lucruri din trecutul meu. As fi ipocrita daca as zice ca am avut pana acum o viata exemplara. Toti facem greseli, iar eu nu sunt o exceptie de la regula. Si cu toate astea nu pot sa nu "arunc" o privire in trecutul meu. Si aici ma refer la cineva care a fost odata alaturi de mine. Am crezut ca voi renunta definitiv la tot ce inseamna acea persoana...

Asa este...ochii care nu se vad se uita dar foarte mult. Nu am cum sa sterg din minte acea privire albastra ca cerul, care imi zambea sau ma ranea...si nu am cum sa uit sufletul...Vreau sa fiu o persoana puternica, tocmai de aceia am pastrat pentru mine numai cel mai frumoase amintiri. Acum, fiecare este pe un alt drum si fiecare are tot timpul din lume sa mediteze asupra trecutului mai mult sau mai putin fericit.                          It's over now...

What else is on...for me?

Noul meu drum il reprezinta Dan acum...cel care ma sustine cand imi este greu, care se bucura impreuna cu mine si imi acorda toata dragostea iar eu ii sunt mai mult decat recunoscatoare pentru tot ce face pentru mine. In schimb ii ofer baiatului meu aceleasi sentimente, aceiasi iubire de care si eu aveam atata nevoie.

Nu vreau sa par o persoana cu capul in nori, tocmai de aceia am scris toate astea doar pentru cei carora le pasa de mine si cunosc prin ce am trecut...

Welcome to my sunny day...I ain't never gonna shut you out

THIS ARE MY SUNNY DAYS...

Vorbeam ceva mai jos despre ignoranta cu care m-am trezit brusc, o ignoranta a ceea ce se intampla in jurul meu...vorbeam de un drum plin de dileme...o atitudine care il face pe celalalt sa sufere...

Insa am uitat sa vorbesc si despre  my sunny days...

 ziua mea insorita se numeste Dan...

Am gresit foarte mult intr-un timp atat de scurt...iar creative shot-ul meu cu siguranta ma acuza acum...Ce a fost in capul meu? nu stiu?De ce am facut asta?nu stiu...dar STIU ca am GRESIT. Am fost preocupata de multe lucruri, de multe probleme, care nu merita o atentie atat de mare si am ignorat ceva important...viata mea

Am primit mult dar nu stiu daca am oferit in aceiasi masura insa promit ca  ma voi revansa...
 

Pentru ca my sunny days inseamna    noi doi

Sunt unele lucruri in viata asta care nu se pot inlocui...iar eu am invatat ca trebuia sa apreciez fiecare secunda alaturi de cel care iti face sufletul sa zambeasca si sa iubeasca...

You're everything I need and more...  and i know i got my angel now....

  

Sa trec sau...sa ma opresc in mijloc?

De doua luni ma tot gandesc daca sa scriu sau nu pe blogul meu...As scrie dar nu stiu daca vreau ca toti sa stie despre mine, despre viata mea. Imi place ca lumea sa ma considere o fire puternica si ambitioasa...si mie imi place sa fiu asa. Incerc din rasputeri sa trec de orice obstacol...sa ajung acolo unde mi-am dorit dintotdeauna...dar oare o sa reusesc ?

SA TREC SAU SA AM OPRESC IN MIJLOC???                                       

este intrebarea care imi chinuie minte atunci cand mi-e greu...atunci cand sunt suparata sau dezamagita...ce-i drept, prea des in ultima vreme. Pt mine, cel mai mare defect pe care il poate avea un om este usurinta cu care clacheaza in situatii dificile...si observ ca am inceput si eu sa imi evidentiez acest defect...

Te intrebi ce anume sa trec?sau in ce mijloc sa ma opresc?... Daca chiar iti pasa sau macar esti curios, atunci citeste cu atentie si vei afla printre cuvintele mele "solutia".

Pe zi ce trece sunt puSa in siTuatii "extreme"...sunt presata de timp si uit sa apreciez lucrurile marunte din jurul meu,  de parca as mai avea 10 vieti inainte. Nimic special pana acum as spune...cu totii uitam sa privim si lucrurile mici din jurul nostru. Dar este un sentiment trist atunci cand Realizezi in ce fel decurge viata ta, Asta daca ai norocul sa realizezi. Iar eu am avut sansa sa ajung intr-o situatie care m-a facut sa constientizez cat de ignoranta am ajuns...

Inainte, ma intrebam : "cum este sa iei decizii majore legate de viata ta,decizii de care iti va Depinde soarta...decizii care te vor face sa te bucuri sau poate sa plangi...Acum incep sa aflu, si recunosc, imi este frica. Nu stiu ce anume imi lipseste mai mult: curajul sau lipsa de experienta de viata...sau poate ambele? 

In acest an, viata mea a trecut printr-o serie de schimbari majore...insa prin ce urmeaza sa treaca de acum inainte cred ca va fi "cireasa de pe tort"...

sper ca am reusit sa ma scuz pe masura pt absenta mea mare de pe blog...take care

Dar cred ca am zis deja prea multe...ramane de vazut ce va fi si ce se va schimba...

de un singur lucru insa, sunt sigura: I ain't never gonna shut you out D.

Campionul lunilor de may

După trecerea în noul an, cu surle şi trâmbiţe...    www.vaduva.ro 

  după ce am simţit sărbătoarea dragostei, din cea mai scurtă luna a anului

  gourmandine.ro

iar in martie am sărbătorit femeia şi neoficial, barbatul

  www.fungift.ro    www.bcucluj.ro

 şi după ce ne-am delectat în aprilie cu cozonac şi ouă roşii

  www.frontnews.ro 

a urmat şi mult aşteptatul campion al lunilor de mai...

   www.wiarusti.ro

Cum noi, românii nu ne dăm niciodată în lături de la petreceri, nici de 1 mai nu a fost o excepţie. Fie că s-a ales savurarea micilor şi a berii la iarbă verde, fie ca s-a optat pentru o petrecere incendiară la mare, cert este că toată lumea s-a simţit bine. Nici cei care au rămas acasă, în faţa televizorului, nu au pierdut timpul, deoarece de 1 şi 2 mai, posturile de televiziune au oferit un program special. 

UN MIC ISTORIC...
Toţi celebrează 1 mai, dar puţini ştiu de ce fac asta. Povestea 1-ului mai muncitoresc începe în 1872, în SUA (Chicago), atunci când muncitorii s-au revoltat, cerând reducerea normei orare zilnice de lucru. În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste decretează 1 mai ca Ziua Internaţionala a Muncii, în comemorarea victimelor căzute la acea greva. Astazi, 1 mai se sărbatoreşte în aproape toată lumea, cu excepţia a trei state: Australia, Elveţia, şi ce este mai interesant, SUA. În Franţa, această zi comemorativă coincide cu Ziua Lăcrămioarelor. 

În România abia în 1890, s-a sărbătorit pentru prima dată 1 mai deceblog.net

Şi de atunci, tot aşa o ţinem, cei drept, adoptând sărbătoarea după stilul nostru de viaţă (mici şi bere)!!!  

CE AM FACUT EU ?!

Trebuie să recunosc că şi eu m-am conformat tradiţiei noastre. Nu am fost la iarba verde şi nici nu am poftit la mici şi bere dar am fost la mare(nu cănu aş fi locuit în Cţa!!!)Iniţial, 1 mai l-am petrecut în satul de vacanţă, in care m-am distrat din plin iar apoi pe plajă... acolo, lumea se bronza la soare şi făcea baie în mare, fără nici o reţinere. Apa calda, pentru luna mai, vremea extrem de însorită, au fost adevărate tentaţii, pentru mine.

 

                                              

Astfel după o baie în mare, o relaxare la soare şi imortalizări ale momentului, a urmat cireaşa de pe tort. Pe plaja Cazinoului din Mamaia, în două seri, au concertat Sistem, Simplu, Loredana, Crush şi Alexandra Ungureanu, Blaxy Girls, Alex, Morandi şi s-a lansat imnul turismului. 

 

 

 

IT WAS VERY FUN!!!

PS. ignorati data imprimata pe fiecare poza, nu era setat bn aparatul foto :))