O pagină din minte...

Nu v-am mai vorbit niciodată despre personajul meu dar acum m-am hotarât să v-o prezint pe Sarra. Ea este o tânără ambiţiosă dar, foarte încăpăţânată, optimistă dar, foarte sensibilă, cu o dorinţă puternică de reuşită dar, şi cu o dezamagire mare într-un eşec...într-un cuvânt, este o fire complexă, dificilă chiar. 

În ultima vreme personajul meu a intrat  într-o stare de meditare profundă. Tot ceea ce îi iese în cale, nu scapă. 

Fără să vrea, analizează.....încearcă să înţeleagă de ce este acolo.....care este scopul lui...Am spus tot ceea ce îi iese în cale...dar de fapt totul până la o limită. Acea limită este însăşi Sarra. Nu vrea să se analizeze, nu vrea să se gândească de ce apar unele lucruri în viaţa ei sau ce trebuie să înveţe ea din ele. Şi totuşi, este conştientă că ar trebui să pună accentul mai mult pe viaţa sa decât pe ceea ce este în jur...dar, nu vrea......pentru că acele lucruri dor prea tare. 

Ea nu îşi dă seama, dar a început să trăiască viaţa doar în interiorul său...gândeşte, se întreabă, caută răspunsuri de una singură. Crede că interiorizându-se, nimeni nu va şti ceea ce simte ea de fapt, nimeni nu va observa că trăieşte cu o durere în suflet. Singurele lucruri pe care le exteriorizează sunt acţiunile sale prin care încearcă să arate tuturor că poate...că este capabilă de reuşită...

Problema este că Sarra nu crede în reuşitele sale. Cu toate că este apreciată, aplaudată şi felicitată pentru ceea ce realizează, zâmbetul ei nu este în totalitate real...ea nu ştie încă, cum este când crezi pe deplin în  forţele tale, dar este dispusă să înveţe acest lucru.

Cine este responsabil de lipsa de încredere în sine a Sarrei? 

Viaţa ei a decurs astfel, până la un moment dat când apare cineva în cale...cineva care la rândul lui a analizat-o...şi a aflat ceea ce simte ea...Într-o zi a întrebat-o de ce..."Chiar nu pot să înţeleg de ce plângi, de ce eşti în starea asta"dar lacrimile în care ea se îneca nu au lasat-o decât să dea un răspuns rece..."Nici nu ai cum să ma înţelegi"...Acest cineva nu s-a limitat doar să o observe pe Sarra ba, mai mult, încearcă să o ajute. De fiecare dată când se întâlnesc (şi mediul îi face să se întâlnească foarte des) el ştie ce să îi spună şi cum...astfel ca ea să capete mai multă încredere în sine...

Ea este conştientă că problemele apar pentru că oamenii nu văd sau nu vor  să vadă soluţia...supărările apar atunci când este ignorată "luminiţa de la capătul tunelului". 

Sarra este o persoană foarte sociabilă, deschisă la orice iniţiativă...şi face totul bine, atata timp cât nu este ea subiectul principal. 

Tot acel cineva a învăţat-o să spună mereu "pot, vreau, fac" şi să elimine "poate, voi putea, sper, aş vrea, aş face, etc". 

Aş putea spune că  ceea ce se petrece cu Sarra, este de fapt efectul unor lucuri întâmplate, pe parcursul vieţii sale...şi iarăşi vine întrebarea: cine este responsabil pentru aceste lucruri?

"Eu sunt singura responsabilă pentru tot ce s-a întâmplat până acum în viaţa mea...nimeni altcineva nu vreau să poarte vina pentru mine..." este gândul care îî acaparează mereu mintea...

Energia ei se consumă odată cu lumea din exterior...iar ea simte că îşi pierde puterile. 

Sarra, întotdeauna a admirat persoanele care sunt optimiste, care gândesc pozitiv şi care sunt hotărâte că trăiesc pentru a-şi îndeplini ţelurile. Uneori şi ea are momente, în care gândeşte la fel...spun momente, deoarece, sunt multe lucruri care îi umbresc bucuria. Ea şi-ar dori să rupă o pagină din mintea ei, o pagină în care şi-a pus toată energia. Dar, din păcate, nu poate să îşi rescrie sau să  repare unele chestiuni care au trecut prin viaţa ei.

Acel cineva de care am vorbit, mai sus, poate fi numit şi omul potrivit la locul potrivit. Este este cel pe care Sarra l-a lăsat să o ajute...de la el, tânăra a început să înveţe cum să treacă peste obstacolele zilnice. 

Sarra a început să spere iarăşi...a început să credă în sine...este un lucru bun dar deocamdată, doar un început...Ea va fi recunoscătoare mereu acelui cineva, care o ajută... şi celor de lângă ea, care o sprijină mereu. Poate am uitat să spun dar Sarra nu este singură.... 

În final, vreau să spun că în personajul Sarrei, poate fi oricine...important este să ştie când trebuie să ia atitudine şi să creadă în forţele proprii... Aşa cum spunea acel cineva "dacă tu vrei atunci poţi orice, dacă spui că speri, atunci nu o să reuşeşti niciodată".

Jurnalistul, formator sau deformator de opinie?

Şi iata ca ne întoarcem la acea mişcare de rezistenţă despre care am vorbit în articolul anterior. Jurnalistul este omul cel mai hulit, cel mai apreciat, cel de la care se aşteaptă răspunsuri sau prezentări ale realităţii.

Dar, cum sunt jurnaliştii din ziua de azi? Cum stăm la capitolul încredere sau relaţia public-jurnalist? Sunt întrebările care mă fac să realizez situaţia în care ne aflăm, ca societate. 

Pentru a putea discuta activitatea unui jurnalist, trebuie să ştim care sunt, de fapt, îndatoririle lui. Meseria de jurnalist este una deosebită, daca se face aşa cum rebuie.

Jurnalistul se află mereu în mijlocul oamenilor deoarece el trebuie să afle care le sunt problemele şi bucuriile, el trebuie  să trăiască alături de ei, să vorbescă şi să scrie despre şi pentru ei.

Una din caracteristicile care nu trebuie să îi lipsească unui jurnalist este curiozitatea, Acesta trebuie să fie omul potrivit la locul potrivit, să afle evenimentele înaintea celorlalţi, să ştie cum să vorbească, să nu uite de bunul simţ şi să îşi clădească un bagaj de cunoştinţe vast, din toate domeniile. Indiferent de suportul pe care îl foloseşte (TV/RADIO/PRESA SCRISĂ) jurnalistul trebuie să informeze publicul, trebuie să dea dovadă de profesionalism pentru a putea câştiga încrederea oamenilor. TEORETIC DIN PĂCATE.

Ce se întâmplă, de fapt, în realitate? Nu este o întrebare grea pentru nimeni. Toţi vedem zilnic cum mass-media se depreciază. Suntem oripilaţi de ceea ce vedem

-la televizor: (fetele care se întrec în a se dezbrăca doar să devină celebre peste noapte, fete care îşi etalează lipsa inteligenţei, emisiuni dezgustătoare de consiliere familială sau trădre în cuplu, pline de cuvinte şi imagini vulgare)

- în ziare: (imaginile porno, pe toată pagina ziarului, cuvinte dezgraţiose scrise cu un font imposibil de ignorat, subiecte din ce în ce mai ordinare, care ne abuzează ochii atunci când trecem pe stradă sau ne oprim la un chioşc de ziare)

-la radio: (emisiunile de consiliere în dragoste, la care sună foarte mulţi tineri cu "marile dezamăgiri"; nu contează ca are doar 15 ani, ea sau el suferă din dragoste pentru "marea iubire" pe care au întâlnit-o la colţ de stradă şi peste noapte sunt gata să îşi dea viaţa pentru acea persoană; emisiuni care ne poluează auzul şi care arată ce fel de societate suntem noi

NU VREAU SA GENERALIZEZ...PENTRU CĂ ÎN ACEST MEDIU DE NEDESCRIS MAI EXISTĂ CÂTEVA PERSOANE CARE LUPTĂ PENTRU EDUCAŢIE ŞI RESPECT. Acesta este şi motivul pentru care am dat exemple la fiecare suport media.

Ok, sa revenim la întrebarea din titlu: Având în vedere, situaţia în care a ajuns media şi implicit societatea românescă, credeţi că jurnalistul este un formator sau deformator al opiniei???

Eu am optat pentru acest domeniu, studiez pentru a intra în acest domeniu dar nu vreau sa lucrez într-un mediu plin de "doritori de audienţă sau tiraj mare" ci vreau să lucrez cu jurnalişti adevăraţi care se respectă pe ei înşişi, respectă meseria lor şi implicit omul cărui a se adresează. 

Este strigător la cer când eşti pus să scrii numai articole de scandal sau chiar să inventezi ştiri care să atragă privirea şi atenţia unui om. Am refuzat să îmi pun numele pe astfel de "ştiri" şi voi refuza în continuare, indiferent de consecinţele pe care va trebui să le suport. 

Într-o lume în care totul s-a dezvoltat, superficialitatea a luat amploare, în defavoarea orginalităţii. De ce să suportăm acest lucru? De ce să nu vorbim? De ce să nu acţionăm? Pur şi simplu DE CE??? AŞTEPT RĂSPUNSUL VOSTRU...

Un pas al miscarii de rezistenta

Asa cum am mai spus imi place foarte mult domeniul mass media...insa nu sustin prostia.

Sunt dezamagita de ceea ce vad in presa scrisa...mai exact in tabloidele de scandal, ziare aparute peste noapte, etc

M-am saturat sa vad titluri vulgare si poze si mai vulgare pe prima pagina a presei scrise "de specialitate paparazzi", care se afiseaza in fiecare zi la chioscurile de ziare. Fara sa vreau, atunci cand trec pe strada, vad cum lumea cumpara cu nerabdare aceste "informatii josnice". Ma dezgusta imaginile cu "vedetele" care fac concurenta in a se dezbraca de dragul celebritatii ieftine...ma dezgusta cuvintele precum "sex, prostitutie, curva de lux, porno milionara, piticul, invatatoarea, preotul, eleva, toti porno, etc" care sunt scrise cu un font imposibil de ignorat. 

Ma urc in RATB si ce crezi ca pot sa vad? Fie ca lumea merge dimineata spre munca sau se intoarce seara acasa, pe drum se delecteaza cu articole mai mult sau mai putin delasatoare. Apoi brusc, imi este atrasa atentie de cate o voce cu un ton mai ridicat (caci doar asta am invatat din cei 7 ani de acasa...sa vorbim cat mai tare in locurile publice astfel incat toata lumea sa fie atenta la noi)...Pana la urma nu ar fi asta o mare problema dar cand auzi " alea zice ca nu vor sa vina acolo; ele face toata treaba acolo, etc

Sa mai amintesc si de imbulzeala sau de faptul ca o persoana incepe sa tipe la cineva care sta pe scaun..." esti o nesimtita...vezi ca sunt langa tine si nu te ridici sa imi dai mie locul...cu ochii aia machiati ca ...poate iti dau una acum" sau de mancatul semintelor si scuipatul cojilor pe joc...ufff eu sincer m-am saturat sa vad zilnic aceste lucruri care se repeta asemenea unei bande rulante infinite...

Nu pot sa inteleg emisiunile precum "Fata lui tata, Test de fidelitate, Acces direct" si lista ar putea continua. De fapt nu cred ca vreau sa inteleg aceste "uscaciuni din padurea mass mediei". Tocmai acesta este motivul pentru care l-am intrebat pe Ionut Adascalitei, prezentatorul emisiunii "Test de fidelitate" de ce face o astfel de emisiune. Stiti ce a raspuns? "Atunci cand vrei sa ajungi intr-un anumit punct, esti nevoit sa faci si unele sacrificii"....cu alte cuvinte: fie ca iti place sau nu trebuie sa mergi pe acel drum pentru a reusi ce ti-ai propus. 

Ce sa mai zic? nu vreau sa fiu pesimista dar in Romania de dezvolta si se sustine, in acelasi timp, prostia, incultura, non-valorile sau numiti-o cum vreti...De la manele, pana la scenarii false in care "actorii "doritori fac orice pentru a deveni cunoscuti, de la camera de filmat din dormitor si pana la consilieri familiale televizate, toate participa la dezvoltarea inculturii mioritice...

DIN ACEASTA CAUZA SUSTIN MISCAREA DE REZISTENTA. Nu sunt nici eu perfecta dar incerc sa ma feresc de aceasta epidemie a non-valorilor...

Nu stiu pana unde va ajunge aceasta scena a teatrului vietiii pe care o modereaza guvernantii...Ca sa intelegeti la ce ma refer va dau exemplu gripa noua...AH1N1

Acum o luna-doua in urma, totul era linistit in Romania...(linistit-sens figurat, evident) si apoi brusc apare gripa noua care se descopera in acelasi timp in toata tara...absolut toata tara...M-am saturat sa vad cum unii se joaca cu noi si cu mintea noastra...cineva a pornit acest spectacol cu gripa...probabil pentru a ne distrage atentia de la alte lucruri...in care acel cineva, acum opereaza, destul de linistit. 

Toti avem un cuvant de spus...nu trebuie sa ne lasam manipulati...Nu spun ca neg existenta gripei ci doar modul in care ea s-a raspandit in tara si in Europa. 

To be continued...

Be smart...live your life as u want not they.....