Este 2.30 am si nu pot dormi...De ce?

Adriana Mezzadri - "Marcas de Ayer "

I feel that Ive known you since long,
Another millennium and another sky
Tell me, if you remember me yet?
Just by touching your hands, I can reveal you my soul
Tell me, if you recognize my voice

I feel that you empty my mind,
When you kiss me in the forehead..
Tell me, if Im going crazy
Just by touching your hands I can reveal you my soul
Tell me if you recognize my voice

Nu pot dormi pentru ca ma tot framanta unele ganduri, care parca ma vaneaza si nu imi dau pace...vor un raspuns...la fel si eu.
Ce este viata, pana la urma? O incercare pusa noua oamenilor pentru a ne masura puterea de supravietuire sau doar o iluzie a unui succes niciodata atins?

Marcas de Ayer, pe care o poti auzi mai sus, imi surprinde cel mai bine starea sufleteasca. Am auzit-o in aceasta seara si nu am putut sa o trec cu vederea sau auzul, in acest caz. Desi imi petrec existenta intr-o lume "optimista" in care lucrurile se desfasoara "asa cum ar trebui" sufletul meu, cu siguranta, se afla in alta lume, cu un alt cer, nu la fel de senin ca cel de la ora 12.00 pm al unei zile.

Traim intr-o tara in care fiecare il fura pe fiecare...in speranta atingerii absolutului...

Traim intr-o lume in care fiecare il acuza fiecare, in speranta infrangerii "dusmanilor" din cursa atingerii apogeului

Traim intr-un univers amenintat de distrugere, in speranta ca oamenii vor inceta sa il mai polueze cu actiunile lor

Atunci pentru ce traim? Ce inseamna acel succes dupa care toti tanjesc? Unii obsedati de acest lucru, altii pentru ca "asa trebuie".


Eu nici nu stiu ce mai simt...nici nu stiu pentru ce traisc de fapt. Zi de zi incerc sa depasesc problemele aparute pentru a ma pregati de cele care urmeaza sa vina...Zi de zi traiesc cu gandul ca ma indepartez tot mai mult de ceea ce numim noi TRECUTUL. Ma indepartez de unele momente pe care le-am trait...momente care imi scalda ochii in lacrimi, cand a gandesc la ele.

Stiu ca nimic nu este la intamplare. Nu cred in coincidente. Orice fapt, orice persoana sau situatie pe care o intalnim de-a lungul vietii se petrece tocmai pentru a ne invata ceva...probabil un secret al vietii. Eu insa, nu reusescsa imi dau seama ce trebuia sa invat din trecutul meu. Caut din rasputeri acest lucru si rascolesc cu lacrimi pe obraji ceea ce a trecut. Fac asta pentru a invata sa traiesc mai usor in prezent.

Nu mai vreau sa fiu persoana preocupata prea mult de grijile cotidiene si prea putin de lucrurile "marunte" din viata, dar care pot aduce fericirea. Incerc sa imi urmez telurile si sa acord atentie si celor din jurul meu. Nu stiu daca reusesc asta in totalitate dar daca nu risti, pierzi cel mai mult.