Este 5:25 am, dar, atunci cand ma gandesc la ea, ora nu mai are nici o importanta. De fapt, timpul care trece imi suna in urechi...tic-tac... si simt ca el ma indeparteaza fortat de ea, simt ca ma afund intr-o prapastie, din ce in ce mai mult. Ea este singura care ma poate scoate de acolo. Doamne, ce mi-as dori vorbesc cu ea acum...desi, banuiesc ca doarme la ora asta....dar oare doarme bine? Viseaza frumos? Este linistita?
Am doua dorinte si nu stiu care dintre ele este mai importanta...imi doresc sa o pot auzi cat mai curand posibil...sa pot sti ca este bine...si-mi doresc, din tot sufletul, ca ea sa inteleaga de ce acum nu-i mai sunt alaturi, de ce acum nu ne mai sunam, de ce acum trece timpul dureros intre noi. Doamne, cat mi-as dori sa inteleaga de ce a trecut atata timp si noi abia daca am vorbit...
Ma simt atat de vinovata de situatia creata, simt o furie pe neputinta mea de a face ceva, de a infrunta acest timp ce se scurge amenintator. Dar, vad ca nu sunt in stare sa ma lupt cu ceea ce ma face sa sufar pe mine si pe ea.
Am impresia ca nu am auzit-o de mii de ani...cred ca i s-a schimbat si glasul...nu stiu. Nu stiu cat o sa mai rezist, cat de multa putere mai am. Nu vreau sa o mai ranesc. Stiu ca si sufletul ei tanjeste dupa alinarea pe care i-o pot oferi. Are nevoie de iubirea mea. Merita mult mai mult. Este un suflet cald care ofera atat de mult si primeste atat de putin. As face orice pentru ea, orice si totusi nu sunt capabila sa fac ceva, sa schimb situatie. Doare atat de mult.
Imi este atat de dor de ea...si cand ma gandesc, de cate ori am gresit fata de ea, de cate ri am judecat-o pe nedrept, de cate ori nu am inteles-o si nici nu am ascultat ce imi spunea ea...oare o sa ma ierte vreodata pentru toate aceste lucruri? Ea a facut atatea pentru mine. Sufletul ei numai mie mi l-a dedicat...si eu, oare ce am facut pentru ea? Cum as putea sa o rasplatesc? Este atat de greu...
Nu v-am spus cine este ea...oricum, pentru voi nu ar avea nici o importanta. Este posibil sa nu ma intelegeti. Acesta este motivul pentru care nu am dat niciun nume. Cei care ma cunosc extrem de bine, stiu ca nu este vorba despre vreo "deceptie in dragoste".
Ea nu este o necunoscuta, ea nu este doar o amica, ea nu este doar o cunostiinta, ea nu este partenerul meu de viata (din fericire, imi plac baietii), ca sa ironizez putin situatia...Ea este mai mult de atat...
Nu stiu daca sunt in masura sau nu, dar, cred ca pot sa va dau un sfat, o lectie pe care eu am invatat-o din experienta proprie:
Daca iubiti pe cineva, indiferent daca va este parinte, sora, frate, apropiat sau doar un amic, nu lasati timpul sa stea intre voi. Mai tarziu cand o sa realizati aceste lucruri si o sa va doriti sa remediati situatie, este posibil sa nu o puteti face. Acea durere este una dintre cele mai mari. Nu lasati acest lucru sa vi se intample...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu