O pagină din minte...

Nu v-am mai vorbit niciodată despre personajul meu dar acum m-am hotarât să v-o prezint pe Sarra. Ea este o tânără ambiţiosă dar, foarte încăpăţânată, optimistă dar, foarte sensibilă, cu o dorinţă puternică de reuşită dar, şi cu o dezamagire mare într-un eşec...într-un cuvânt, este o fire complexă, dificilă chiar. 

În ultima vreme personajul meu a intrat  într-o stare de meditare profundă. Tot ceea ce îi iese în cale, nu scapă. 

Fără să vrea, analizează.....încearcă să înţeleagă de ce este acolo.....care este scopul lui...Am spus tot ceea ce îi iese în cale...dar de fapt totul până la o limită. Acea limită este însăşi Sarra. Nu vrea să se analizeze, nu vrea să se gândească de ce apar unele lucruri în viaţa ei sau ce trebuie să înveţe ea din ele. Şi totuşi, este conştientă că ar trebui să pună accentul mai mult pe viaţa sa decât pe ceea ce este în jur...dar, nu vrea......pentru că acele lucruri dor prea tare. 

Ea nu îşi dă seama, dar a început să trăiască viaţa doar în interiorul său...gândeşte, se întreabă, caută răspunsuri de una singură. Crede că interiorizându-se, nimeni nu va şti ceea ce simte ea de fapt, nimeni nu va observa că trăieşte cu o durere în suflet. Singurele lucruri pe care le exteriorizează sunt acţiunile sale prin care încearcă să arate tuturor că poate...că este capabilă de reuşită...

Problema este că Sarra nu crede în reuşitele sale. Cu toate că este apreciată, aplaudată şi felicitată pentru ceea ce realizează, zâmbetul ei nu este în totalitate real...ea nu ştie încă, cum este când crezi pe deplin în  forţele tale, dar este dispusă să înveţe acest lucru.

Cine este responsabil de lipsa de încredere în sine a Sarrei? 

Viaţa ei a decurs astfel, până la un moment dat când apare cineva în cale...cineva care la rândul lui a analizat-o...şi a aflat ceea ce simte ea...Într-o zi a întrebat-o de ce..."Chiar nu pot să înţeleg de ce plângi, de ce eşti în starea asta"dar lacrimile în care ea se îneca nu au lasat-o decât să dea un răspuns rece..."Nici nu ai cum să ma înţelegi"...Acest cineva nu s-a limitat doar să o observe pe Sarra ba, mai mult, încearcă să o ajute. De fiecare dată când se întâlnesc (şi mediul îi face să se întâlnească foarte des) el ştie ce să îi spună şi cum...astfel ca ea să capete mai multă încredere în sine...

Ea este conştientă că problemele apar pentru că oamenii nu văd sau nu vor  să vadă soluţia...supărările apar atunci când este ignorată "luminiţa de la capătul tunelului". 

Sarra este o persoană foarte sociabilă, deschisă la orice iniţiativă...şi face totul bine, atata timp cât nu este ea subiectul principal. 

Tot acel cineva a învăţat-o să spună mereu "pot, vreau, fac" şi să elimine "poate, voi putea, sper, aş vrea, aş face, etc". 

Aş putea spune că  ceea ce se petrece cu Sarra, este de fapt efectul unor lucuri întâmplate, pe parcursul vieţii sale...şi iarăşi vine întrebarea: cine este responsabil pentru aceste lucruri?

"Eu sunt singura responsabilă pentru tot ce s-a întâmplat până acum în viaţa mea...nimeni altcineva nu vreau să poarte vina pentru mine..." este gândul care îî acaparează mereu mintea...

Energia ei se consumă odată cu lumea din exterior...iar ea simte că îşi pierde puterile. 

Sarra, întotdeauna a admirat persoanele care sunt optimiste, care gândesc pozitiv şi care sunt hotărâte că trăiesc pentru a-şi îndeplini ţelurile. Uneori şi ea are momente, în care gândeşte la fel...spun momente, deoarece, sunt multe lucruri care îi umbresc bucuria. Ea şi-ar dori să rupă o pagină din mintea ei, o pagină în care şi-a pus toată energia. Dar, din păcate, nu poate să îşi rescrie sau să  repare unele chestiuni care au trecut prin viaţa ei.

Acel cineva de care am vorbit, mai sus, poate fi numit şi omul potrivit la locul potrivit. Este este cel pe care Sarra l-a lăsat să o ajute...de la el, tânăra a început să înveţe cum să treacă peste obstacolele zilnice. 

Sarra a început să spere iarăşi...a început să credă în sine...este un lucru bun dar deocamdată, doar un început...Ea va fi recunoscătoare mereu acelui cineva, care o ajută... şi celor de lângă ea, care o sprijină mereu. Poate am uitat să spun dar Sarra nu este singură.... 

În final, vreau să spun că în personajul Sarrei, poate fi oricine...important este să ştie când trebuie să ia atitudine şi să creadă în forţele proprii... Aşa cum spunea acel cineva "dacă tu vrei atunci poţi orice, dacă spui că speri, atunci nu o să reuşeşti niciodată".