Despre VIATA...10 funny things

1. VIATA este asa de tragica: azi esti aici, maine iarasi...!!!
2. Poate ca banii vorbesc, dar cu auzul nu stau prea bine, pentru ca nu vin niciodata, atunci cand ii chem eu !!!
3. Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Si intr-o zi asa se va si intampla !!!
4. Timpul vindeca orice, insa nu este un bun chirurg plastician !!!
5. Dupa ce te casatoresti, vei afla ce este fericirea. Numai ca va fi prea tarziu!!!
6. Un semn sigur ca ai imbatranit este atunci cand lumanarile de pe tort costa mai mult decat tortul!!!
7. Nu este destul sa fii norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie!!!
8. Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!!!
9. Nu ma duce in ispita. Gasesc singuru drumul!!!
10. Nu intinde coarda ca...se rupe!!!

Good luck!!!

Exista imposibilul? Intrebari fara raspuns

• Oare poate vreun pictor sa picteze sunetul produs de o petala de trandafir in caderea ei in oceanul de cristal?

• Daca iubesti pare sa nu fie nimic special...daca esti iubit este, cu adevarat, ceva dar daca iubesti si esti iubit...este TOTUL?

• Sunt amintirile cenusa care ramane in uma focului numit "dor", foc in care ard sperantele, durerile si dorintele?

• Este timpul, unul dintre cei mai mari inamici ai nostrii? Ne rapeste el bucuria de a trai sau este doar o scuza pentru ignoranta noastra proprie fata de viata?

• Putem noi sa ne bucuram de fiecare lucru din viata noastra? De ce se schimba omul, pe parcursul vietii, atat de mult?

• Poate fi omul liber, poate sa traiasca cu adevarat? Poate omul sa vada peeste granitele impuse? Poate omul sa atinga infinitul?

• Este viata doar un joc cu reguli aspre si neintelese de nimeni sau de f. putini?

• Daca nu risti niciodata nimic, de fapt risti cel mai mult?

Creative shot...amintiri dulci si putin dureroase

Am intrat acum pe un blog foarte special pentru mine.... CREATIVE SHOT se numeste!

Este blogul meu de suflet pentru ca acolo sunt postate unele dintre cele mai frumoase amintiri ale mele...Blog-ul este creat de cinci persoane...cinci tineri care au dat dovada de curaj, de creativitate si de spirit de echipa... ei sunt:

Valentin Ana

Elena Oana

si EU!!!

Am revazut postarile de pe acea pagina si pentru cateva momente mi-a revazut putin din viata mea de student...Doamne cat de frumos a fost! Pana acum nu mi-am dat seama de intensitatea fericirii pe care o traisem...

Cat de frumos a fost atunci cand am inceput sa imi cunosc mai bine colegii...cat de placut a fost cand am format o echipa din propria noastra initiativa si am pornit hotarati sa participam la Olimpiadele Comunicarii...Ce a urmat? Numai clipe minunate!!!!

Acum cand imi aduc aminte...am impresia ca a trecut foarte mult timp de atunci, dar adevarul este ca a trecut doar un an. Imi este dor de valurile marii pe care le priveam atunci cand ieseam in echipa sa ne relaxam pe faleza...imi este dor de acei oameni care m-au facut sa zambesc, sa fiu fericita, sa fiu mai curajoasa. Nu mi-am dat seama pana acum, dar ei au avut o importanta majora in dezvoltarea mea. Creative shot-ul meu m-a facut sa vad viata mai activa, sa am o stare de spirit mai pozitiva.

Ne intalneam cu totii fie la mine in garsoniera fie la unul dintre noi si uitam sa mai plecam. Nu am sa uit niciodata acele zambete pe care le imparteam, acele discutii "filosofice" pline de umor, pe care le purtam...si aici aveam grija sa nu scapam nici o "stire" din vedere! De la studenti al profesori, de la constanteni la romani, in general, toti erau trecuti in "agenda" noastra de discutie! Dupa atatea "dezbateri", ni se facea si foame, asa ca nu ezitam sa ne apucam cu totii de pregatirea mesei...unii la bucatarie cu gatitul, altii la magazin cu cumparaturile...Meniul, de departe, cel mai ales era reprezentat, bineinteles, de cartofi prajiti...Nu ca nu am sti sa gatim si altceva dar aceasta este o mancare rapida!!! Inchid ochii si am impresia ca sunt acolo in garsoniera mea...si astept sa vina colegii la mine...deja ma gandesc ce sa pregatesc de mancare...sigur dupa atata munca, in care elaboram idei pentru proiectul de olimpiada, o sa ni se faca foame...

Olimpiada Comunicarii, o luasem cat se poate de serios, astefl incat, nu pierdeam zilele fara sa ne intalnim si sa fara sa lucarm la tema competitiei. Dupa cum se stie, imaginea conteaza intotdeauna. Motiv pentru care ne-am rezervat o zi inteaga. Am petrecut o dupa amiaza splendida pe faleza, unde am facut foarte multe fotografii de prezentare, fotografii pentru noi, imagini care au surprins starea de fericire in care ne aflam. Soarele ne zambea, vantul ne soptea la ureche cat de frumos este iar valurile parca dansau de fericire pentru noi. Nu exagerez cand spun asta...natura era la fel ca si noi...fericita. Dupa ce am incheiat sedinta foto, colegii mi-au aratat cateva locatii interesante din Constanta... A fost atat de frumos...

Vezi aici video...

Apropierea olimipiadei ne aducea emotii...colegii mei au venit cu trenul la Bucuresti. Eu, din pacate, nu am avut ocazia sa petrec acel drum cu ei, deoarece plecasem mai devreme la Bucuresti. Acum imi pare rau ca am pierdut alte momente de fericire.

Cand ma gandesc la dimineata dinaintea olimpiadei, mare nebunie a mai fost: zarva, ochii buimuciti de somn, pregatiri, machiaje, repetitii...totul sa fie cat mai ok!!!

Din pacate, nu am ajuns si in finala olimpiadei, datorita lipsei de experienta, zic eu. Dar, asta nu ne-a impiedicat sa ne simtim bine. In Capitala, am profitat la maxim de timp si am iesit sa vizitam orasul. Am facut foarte multe fotografii, am colindat starzile si parcurile.

Am avut parte de o experienta minunata datorita acestei Olimpiade!!! Am spus inca din titlu ca aceste amintiri sunt dulci dar si dureroase...Acum, privesc in spate si nu pot sa mint, regret ca acele clipe s-au terminat...Imi este dor de colegii mei, imi este dor de serile petrecute impreuna. Dar, nu imi pare rau de drumul ales si de schimbarile petrecute, tocmai pentru ca o sa pastrez pentru totdeauna in suflet acele clipe minunate.

Abia acum cred in vorba care spune ca "Dorul este focul in care ard sperantele, durerile, dorintele iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile..."

Kiss u all!!!

În căutarea fericirii

Orice aş face, oriunde aş merge,

nu pot scăpa de un gând care mă nelinişteşte. "Care este rolul unui om?" Care este scopul prezenţei lui pe această lume? Mereu sunt curioasă pentru că am fost învăţată să pun întrebarea succesului..."DE CE?"

Fiecare om este diferit, fiecare dintre noi are anumite ţeluri, anumite dorinţe şi anumite vise...dacă te gândeşti că mă repet acum, te înşeli. Şi totuşi avem ceva în comun...CU TOŢII TÂNJIM DUPĂ SUCCES...Am învăţat ce înseamnă să ai ţeluri...ce înseamnă să îţi doreşti ceva cu adevărat sau să visezi doar...

Ţelurile sunt acele gânduri pe care vrei cu toată fiinţa ta să le transformi în fapte, sunt acele gânduri pentru care tu trăieşti, pentru care munceşti şi pentru care suferi, chiar.

Dorinţele sunt acele gânduri, care speri să devină fapte...sunt gânduri pe care le lăsăm la voia sorţii...dacă avem noroc sau nu să se îndeplinească.

Iar visele.... visele sunt doar gândurile pentru care nu facem absolut nimic...acceptăm situaţia pe care, fără să o vedem, tot noi o creăm...şi ne resemnăm. Lăsăm gândurile să devină vise...

Tu ce alegi să faci? Dar, mai ales, cât de mult vrei acel lucru? Eşti dispus sa faci orice sacrificiu pentru a atinge scopul?

Viaţa ne oferă zeci de mii de posibilităţi să ne transformăm dorinţele şi visele în ţeluri şi să le realizăm. Noi, însă ignorăm aproape orice posibilitate. De ce oare? Ne aruncăm cu toţii în goana după succes fără să ne gândim cât de mult vrem să fie acel succes şi mai ales, cât de mult să ne aparţină.

Cineva mi-a spus o poveste, pe care vreau să o spun şi vouă...poate că unii dintre voi aţi auzit-o deja...Eu o s-o povestesc adaptată, bineînţeles, întrucât nu o pot reda cu aceleaşi cuvinte, pe care le-am auzit şi eu

Era odată un om putred de bogat care se plimba cu iahtul pe mare. La un moment dat apare o defecţiune tehnică şi iahtul se scufundă în mare...Milionarul nu ştia să înnoate f bine, aşa că se zbatea printre valuri şi spera sa vină vreun ajutor.

După scurt timp de la accident, apare o barcă cu doi pescari...aceştia încearcă să îl salveze însă milionarul refuză...

"Nu mă urc eu în barca asta care miroare a peşte...Dumnezeu mă iubeşte...Mi-a dat tot ce i-am cerut...nu o să mă lase acum...o să îmi trimită un iaht care să mă salveze"

Pescarii au plecat iar acest om se chinuia din răsputeri să rămână la suprafaţă...Nu durează mult şi apare un alt om cu o barcă...milionarul nici nu a vrut să audă de ajutor...il refuză pe om....pe motiv că el nu se pretează al asemenea condiţii.

Rămas fără puteri de a innota la suprafata şi fără ajutor, milionarul se inneaca şi moare. El ajunge in Rai şi il intreabă nedumerit pe Dumnezeu:

R: "Doamne, de ce m-ai lăsat să mor...Tu m-ai iubit mereu, mi-ai dat tot ce mi-am dorit eu...case, maşini, avere...de ce nu m-ai lăsat să trăiesc?"

Răspunsul lui Dumnezeu a fost :

"Eu ţi-am oferit două şanse să trăieşti însă tu nu ai vrut să el vezi"

Acest milionar poate fi oricare dintre noi, în viaţa reală... milionar, poate mai mult, în sensul simbolic. Fiecare dintre noi primeşte şanse de a avea ce îşi doreşte dar puţini le acordă atenţie acestor posibilităţi...Mulţi dintre noi sunt laşi...încearcă să facă ceva iar dacă au dat de greu...renunţă...abandonează...

Închide ochii şi gândeşte-te cum este să trudeşti cu adevărat, să îţi fie mai greu, pe zi ce trece, să munceşti mult dar să ai puţine reuşite...este greu să faci asta...nu vrei să faci asta, aşa este?

Într-adevăr este greu, este greu pentru că uiţi să te mai gândeşti la ceva anume...la cel mai important lucru...uiţi să te gândeşti la cum este să obţii succesul adevărat după trudă...după ce ţi-ai folosit toată puterea....cum este să îţi curgă lacrimi de fericire atunci când eşti răsplătit?

Succesul adevărat valorează de mii de ori mai mult decât truda depusă de noi...Cum este sa fii apreciat de toată lumea...cum este să te afli în faţa unei săli imense cu mii de suflete înauntru, care te aplaudă, te admiră, te iau exemplu de urmat, te respectă. Toţi îţi zâmbesc, toţi te apreciază, doar pentru faptul că ai reuşit să obţii propriul tău succes...ai reuşit să îţi demonstrezi ţie că eşti cel mai bun, că meriţi tot ce este mai bun şi că ai parte de aceste lucruri minunate...Oare nu merită să ne folosim toată puterea pentru acest lucru?

Fiecare dintre noi are probleme, datorii la prieteni, rude, la bănci, avem credite şi zeci de somaţii în sertare, avem administratorul la uşă, care cere plata întreţinerii pe ultimele 5 luni, avem televizorul care nu mai merge de câteva luni pentru că nu am plătit facturile iar cireaşa de pe tort...avem evenimente sau accidente neprevăzute care trebuiesc plătite urgent...Toţi avem astfel de probleme, mai mult sau mai puţin...Dar v-aţi întrebat de ce există aşa puţini oameni de succes? Credeţi că ei nu au avut aceste probleme? BA DA...Doar că ei au ştiut ce vor, cu adevărat, să scape de aceste necazuri...ei nu au stat noaptea de veghe...ca sa găsească soluţii pentru amânarea facturilor...oamenii aceştia au luat totul cu calm şi au început să facă lucrurile PE RÂND...De ce să îşi faci griji? Este acea factură mai importantă ca mine? De ce să îmi distrug starea psihică şi să îmi fac zilele triste? Sunt acele hârtii mai vitale decât succesul meu?

Astăzi m-am uitat la un film...un film care exprimă în imagini ceea ce vă scriu eu...Un film care te ajută să meditezi asupra propriei tale vieţi şi să te gândeşti la 3 aspecte extrem de importante:

1. Care sunt ţelurile tale, cu adevărat, în viaţă?

2. Cât de mult îţi doreşti să ai succes în viaţă?

3. Cât de pregătit eşti să faci ceva cu viaţa ta?

Un simplu "vreau" nu înseamnă că muţi munţii din loc...dar "vreau şi fac asta" înseamnă un pas în faţa...spre succes...

sursa imagini: desene-picturi

Vă recomand să rezervaţi 2 ore din programul vostru...două ore pentru voi...în care să vizionaţi filmul " The Pursuit of Happyness" (2006)...şi apoi, poate încă două ore în care să meditaţi asupra vieţii voastre...

Eu nu vă scriu aceste rânduri în calitate de "înţeleaptă". Aceste lucruri le-am învăţat, învăţ şi le voi mai învăţa şi de acum înainte, eu de la oameni speciali pentru mine...iar unuia dintre ei îi sunt datoare cu un MULŢUMESC PENTRU TOT, mai mult ca celorlalţi...

Şi nu uitaţi...DACA NU EXISTA DEJA UN DRUM PENTRU VOI, ATUNCI FACEŢI VOI UNUL...

In cau

25 de iluzii optice

Indragim iluziile optice pentru ca ne pun serios mintea la treaba si ne demonstreaza ca ceea ce vedem ori nu e intotdeauna real, ori pare real prin compunerea centrala a unui creier care de multe ori intervine prea mult in toata ecuatia...

Incearca sa descifrezi aceste iluzii optice...gasesti 25? :))

Sursa: Toxel

Nu ma intoarce iarasi din drum

De ce vorbesti acum cu mine? De ce te-ai intors dupa atata timp? Orice incerci sa imi spui, acum, este in zadar.Iubirea ta imi lasa un gust amar...si in acelasi timp ma doare atat de tare. Ai ramas in sufletul meu, dar nu ai facut decat sa ma ranesti. Nu ma voi intoarce niciodata din drum, chiar daca fac o alegere proasta...

pentru ca

tu nu stii ce inseamna sa iubesti...

Acum nu mi-as dori decat sa te vad...sa vorbesc cu tine, sa aud lucrurile nespuse intre noi. Imi ceri mereu sa privesc inapoi...sa imi aduc aminte de clipele trecute...dar uiti ca ele ma dor atat de tare.

Nu, nu vreau sa mint...imi este dor de acel cer albastru...orice as da nu pot sa il uit...

TU NU STII SA IUBESTI

Mi-a fost atat de greu sa construiesc un zid intre noi si nu am sa iti permit sa il darami acum cu doar cateva cuvinte...Ai fost un actor excelent, ti-ai interpretat rolul ca un artist adevarat si meriti aplauze pentru asta...

Nu mai vreau sa sufar...destule lacrimi s-au scurs din ochii mei din cauza ta...si asta pentru ca am incercat sa fiu pe placul tau...am asteptat cu gandul la tine, am sperat cu gandul la tine, te-am iubit si ce am castigat? M-am ignorat pe mine destul de mult...de ce? Imi poti da raspunsul? Sau iti vei inclina iarasi privirea in jos si vei intoarce spatele?

Nu, nu vreau sa imi spui ca iti cer prea mult... :(

What music I like...2010

1. David Guetta Feat. Akon - Sexy Bitch
2. Mossano - Indianotech
3. Liviu Hodor ft Tara - Happy for you
4. Jay Ko ft Anya - One
5. Beverly ft Dj Zet - Need your love
6. Grasu XXL ft Alex Velea - Turnin'
7. Taio Cruz - Break your heart
8. Guess Who - Locul potrivit
9. Jordon Sparks - SOS
10. Keisha - Tik Tok
11. Lady Gaga - Bad romance
12. Black Eyed Peas - I gotta feeling
13. Laurentiu Duta - Free man
14. Rihanna ft Young Jeezy - Hard
15. Tom Boxer ft Antonia - Morena
16. Jay Sean ft Lil Wayne - Down
17. Keri Hilson - Energy
18. Keri Hilson - I like
19. Keri Hilson ft Lil Wayne - Turnin' Me On
20. Timbaland ft SoShy & Nelly Furtado - Morning after Dark
21. lady gaga ft beyonce - telephone

Sunt cateva din melodiile pe care vi le recomand atunci cand vreti sa ascultati ceva bun...Have fun!!!

A murit Jerome David Salinger

A mai cazut o stea

Jerome David Salinger, scriitorul american în vârstă de 91 de ani s-a stins din viaţa. Philis Wesburg, agentul scriitorului a confirmat decesul lui Salinger care petrecut miercuri în locuinţa sa din New Hampshire (nord-estul Statelor Unite). Conform The Washington Post, J.D. Salinger a decedat din cauze naturale.

Activitatea lui Jerome David Salinger

Jerome David Salinger s-a născut pe 1 ianuarie 1919, la New York. El a început să scrie încă din adolescenţă. "The Young Ones" este nuvela pe care a publicat-o în revista americană Story, la vârsta de 21 de ani. Doi ani mai târziu Salinger şi-a întrerupt activitatea creativă şi s-a înrolat în armată. Această etapă a vieţii sale avea să îl marcheze profund pe scriitor.

Revenit în Statele Unite ale Americii, după o pauză de opt ani, scriitorul publică în revista The New Yorker nuvela "A perfect day for bananafish"...O zi perfectă pentru peştii banană. Această nuvelă este cu atât mai importantă cu cât ea prezenta cititorilor familia Glass...personaje care avea să mai apară şi în alte opere ale scriitorului.

Succesul cel mai mare l-a adus romanul "De veghe în lanul de secară"...publicat la varsta de 32 de ani. Romanul îl surprinde pe antieroul Holden Caulfield, care a reprezentat pentru adolescenţi,

un simbol al rebeliunii.

Următorii 14 ani au fost ultimii în care Salinger a mai publicat: "Nouă povestiri", "Dulgheri, înălţaţi grinda acoperisului", "Seymour: o prezentare" (2002), "Franny şi Zooey". El s-a retras misterios din scena literara americana, refugiindu-se în satul Cornish, din New Hampshire. Interviurile cu scriitorul erau foarte rare. In 1974, Jerome Salinger a declarat într-un interviu cotidianului New York Times: "Publicarea unei cărţi este o violare gravă a intimităţii mele" În 1980, în ultimul său interviu Salinger a declarat publicaţiei americane Boston Globe "Iubesc să scriu şi vă asigur că scriu cu regularitate. Însă scriu pentru mine şi vreau să fiu lăsat în pace în timp ce fac asta. " Ultima sa lucrare "Hapworth 16: 1924" a fost publicată în revista The New Yorker în 1997, fără să mai fie lansată într-un volum.

Viata lui Salinger in afara cartilor

În 1955, după un scurt mariaj cu o nemţoaică, Salinger se căsătoreşte cu o tânără studentă, Claire Douglas, cu care are doi copii, Matt şi Margaret. Cuplul a divorţat în 1967, iar cinci ani mai

târziu, Salinger a început o relaţie cu o tânără de 18 ani, Joyce Maynard. O parte dintre scrisorile cuplului Salinger-Maynard au fost vândute, pentru o sumă de peste 150.000 de dolari, în cadrul unei licitaţii, ce a avut loc în 1999, pe care scriitorul a vrut să o anuleze pe cale legală. Încă din anii '80, după ce s-a căsătorit cu Collen O'Neill, Salinger a rămas înconjurat de mister.

Revolta lui Salinger

În 2009 presa internaţională scria că Salinger a refuzat ecranizarea cărţii "De veghe în lanul de

secară". El a transferat drepturile soţiei şi fiicei după moartea sa, pentru a nu vedea rezultatele

tranzacţiei. Motivele lui au fost dezvăluite tot in cursul anului trecut, cu ajutorul unei scrisori pe care Salinger a trimis-o unui producător încă din 1957: "Pentru că există posibilitatea tot mai apropiată certitudinii că nu voi muri bogat, cochetez cu ideea de a lăsa aceste drepturi moştenire fiicei şi soţiei mele, ca un fel de poliţă de asigurare". Scriitorul nu a vrut sub nici o formă să vândă industriei cinematografice drepturile de autor, adăugând că "Holden Caulfield, după părerea mea, în mod firesc subiectivă şi partizană, în mod esenţial, nu poate fi interpretat".

Scrisoarea în cauza a fost vânduta prin licitatie pentru suma de 35.000 de euro.

O veste cu adevarat trista pentru toti cei care i-au citit macar o opera...Dumnezeu să-l odihnească.

Tu poti sa vezi cat de tare bate inima mea...cum faci asta?

Daca pana acum simteam si nu puteam spune ce, acum am gasit cuvintele. "Intamplator" am auzit astazi ceea ce sufletul meu simte. Pentru mine nu exista coincidente...iar daca se intampla ceva, este cu un scop.

Sunt sigura ca toti ajungem la un moment dat cand purtam o lupta cu noi insine(excludem etapa de adolescenta). Atunci cand cei din jur asteapta ceva de la tine, au incredere in tine iar tie iti este frica sa nu ii dezamagesti...atunci te lupti sa te auto convingi ca poti...ca numai tu poti sa impui limite...ca ai sanse de care sa profiti...dar ce simti?

Respiri...respiri adanc si incerci sa faci fata situatiei ...

Calmeaza-te, iti spune vocea lui...Daca vrei sa faci atunci sa nu te opresti niciodata...

Fa primul pas si numara pana la trei....

Transpiri...te misti incet dar stii ca trebuie sa o faci...nu ai timp sa te gandesti, este randul tau sa arati ceea ce poti

Esti speriat dar nu cedezi...stii ca trebuie sa treci acest test asa ca "apesi pe tragaci"...Privirea lui sigura si apropiata de ochii tai, te face sa realizezi ca el este aici.....asta inseamna ca el nu a pierdut niciodata.

Simti pentru cateva secunde cum toata viata ti se arata in fata ca un film si te intrebi daca vei reusi...cine iti va spune aceste lucruri...

dar nu ai am timp sa te gandesti la importanta vietii tale.

Spune o rugaciune...primesti sugestia...uneori te ajuta...

Cu o gandire optimista si putin noroc...reusesti sa faci ceea ce nu credeai ca poti, rasufli usurat...dar cum iesi pe usa, apar alte lucruri, alte asteptari de la tine, alti oameni care vor sa vada ceva de la tine

Respiri adanc, te opresti si te gandesti putin la viata ta...iti dai seama ca nu este altceva decat o Русская рулетка... un joc de noroc cu potenţial mortal. Jocul are loc cu un revolver care are un număr mic de gloanţe. Sansele si esecurile care te asteapta in viata. Butoiaşul revolverului este rotit la întâmplare, fără a se şti dacă în poziţia de oprire se află sau nu un glonţ pe ţeavă. Tu incerci sa faci ceva, sa crezi in sansa si sa eviti dezamagirile, insa nu stii cata putere ai... Jucătorul pune ţeava revolverului la tâmpla proprie şi trage, care după noroc va muri sau va rămâne în viaţă. Inspaimantat sau nu de situatie, faci pasul decisiv si astepti sa vezi daca te ridici sau cazi si mai mult. Jocul se repetă până la unul din jucători va fi declanşată împuşcătura fatală. Jocul se repeta pana cand va exista o reusita reala sau un esec decisiv...

Ce este important?

Ca reguli de joc se pot stabili dinainte numărul de rotiri şi de încercări. Tu poti stabili cat de mult iti doresti sau nu sa faci ceva...cat de mult iti doresti sa risti, sa castigi si sa pierzi...

Cei carora le este adresat acest text sigur inteleg la ce ma refer...iar pt cel despre care vb

acum stau si ma intreb: De ce esti numai tu poti sa vezi cum imi bate inima...sa vezi prin mine...?O sa astept raspunsul dar niciodata nu ti-l voi cere...

NailuI

O pagină din minte...

Nu v-am mai vorbit niciodată despre personajul meu dar acum m-am hotarât să v-o prezint pe Sarra. Ea este o tânără ambiţiosă dar, foarte încăpăţânată, optimistă dar, foarte sensibilă, cu o dorinţă puternică de reuşită dar, şi cu o dezamagire mare într-un eşec...într-un cuvânt, este o fire complexă, dificilă chiar. 

În ultima vreme personajul meu a intrat  într-o stare de meditare profundă. Tot ceea ce îi iese în cale, nu scapă. 

Fără să vrea, analizează.....încearcă să înţeleagă de ce este acolo.....care este scopul lui...Am spus tot ceea ce îi iese în cale...dar de fapt totul până la o limită. Acea limită este însăşi Sarra. Nu vrea să se analizeze, nu vrea să se gândească de ce apar unele lucruri în viaţa ei sau ce trebuie să înveţe ea din ele. Şi totuşi, este conştientă că ar trebui să pună accentul mai mult pe viaţa sa decât pe ceea ce este în jur...dar, nu vrea......pentru că acele lucruri dor prea tare. 

Ea nu îşi dă seama, dar a început să trăiască viaţa doar în interiorul său...gândeşte, se întreabă, caută răspunsuri de una singură. Crede că interiorizându-se, nimeni nu va şti ceea ce simte ea de fapt, nimeni nu va observa că trăieşte cu o durere în suflet. Singurele lucruri pe care le exteriorizează sunt acţiunile sale prin care încearcă să arate tuturor că poate...că este capabilă de reuşită...

Problema este că Sarra nu crede în reuşitele sale. Cu toate că este apreciată, aplaudată şi felicitată pentru ceea ce realizează, zâmbetul ei nu este în totalitate real...ea nu ştie încă, cum este când crezi pe deplin în  forţele tale, dar este dispusă să înveţe acest lucru.

Cine este responsabil de lipsa de încredere în sine a Sarrei? 

Viaţa ei a decurs astfel, până la un moment dat când apare cineva în cale...cineva care la rândul lui a analizat-o...şi a aflat ceea ce simte ea...Într-o zi a întrebat-o de ce..."Chiar nu pot să înţeleg de ce plângi, de ce eşti în starea asta"dar lacrimile în care ea se îneca nu au lasat-o decât să dea un răspuns rece..."Nici nu ai cum să ma înţelegi"...Acest cineva nu s-a limitat doar să o observe pe Sarra ba, mai mult, încearcă să o ajute. De fiecare dată când se întâlnesc (şi mediul îi face să se întâlnească foarte des) el ştie ce să îi spună şi cum...astfel ca ea să capete mai multă încredere în sine...

Ea este conştientă că problemele apar pentru că oamenii nu văd sau nu vor  să vadă soluţia...supărările apar atunci când este ignorată "luminiţa de la capătul tunelului". 

Sarra este o persoană foarte sociabilă, deschisă la orice iniţiativă...şi face totul bine, atata timp cât nu este ea subiectul principal. 

Tot acel cineva a învăţat-o să spună mereu "pot, vreau, fac" şi să elimine "poate, voi putea, sper, aş vrea, aş face, etc". 

Aş putea spune că  ceea ce se petrece cu Sarra, este de fapt efectul unor lucuri întâmplate, pe parcursul vieţii sale...şi iarăşi vine întrebarea: cine este responsabil pentru aceste lucruri?

"Eu sunt singura responsabilă pentru tot ce s-a întâmplat până acum în viaţa mea...nimeni altcineva nu vreau să poarte vina pentru mine..." este gândul care îî acaparează mereu mintea...

Energia ei se consumă odată cu lumea din exterior...iar ea simte că îşi pierde puterile. 

Sarra, întotdeauna a admirat persoanele care sunt optimiste, care gândesc pozitiv şi care sunt hotărâte că trăiesc pentru a-şi îndeplini ţelurile. Uneori şi ea are momente, în care gândeşte la fel...spun momente, deoarece, sunt multe lucruri care îi umbresc bucuria. Ea şi-ar dori să rupă o pagină din mintea ei, o pagină în care şi-a pus toată energia. Dar, din păcate, nu poate să îşi rescrie sau să  repare unele chestiuni care au trecut prin viaţa ei.

Acel cineva de care am vorbit, mai sus, poate fi numit şi omul potrivit la locul potrivit. Este este cel pe care Sarra l-a lăsat să o ajute...de la el, tânăra a început să înveţe cum să treacă peste obstacolele zilnice. 

Sarra a început să spere iarăşi...a început să credă în sine...este un lucru bun dar deocamdată, doar un început...Ea va fi recunoscătoare mereu acelui cineva, care o ajută... şi celor de lângă ea, care o sprijină mereu. Poate am uitat să spun dar Sarra nu este singură.... 

În final, vreau să spun că în personajul Sarrei, poate fi oricine...important este să ştie când trebuie să ia atitudine şi să creadă în forţele proprii... Aşa cum spunea acel cineva "dacă tu vrei atunci poţi orice, dacă spui că speri, atunci nu o să reuşeşti niciodată".

Jurnalistul, formator sau deformator de opinie?

Şi iata ca ne întoarcem la acea mişcare de rezistenţă despre care am vorbit în articolul anterior. Jurnalistul este omul cel mai hulit, cel mai apreciat, cel de la care se aşteaptă răspunsuri sau prezentări ale realităţii.

Dar, cum sunt jurnaliştii din ziua de azi? Cum stăm la capitolul încredere sau relaţia public-jurnalist? Sunt întrebările care mă fac să realizez situaţia în care ne aflăm, ca societate. 

Pentru a putea discuta activitatea unui jurnalist, trebuie să ştim care sunt, de fapt, îndatoririle lui. Meseria de jurnalist este una deosebită, daca se face aşa cum rebuie.

Jurnalistul se află mereu în mijlocul oamenilor deoarece el trebuie să afle care le sunt problemele şi bucuriile, el trebuie  să trăiască alături de ei, să vorbescă şi să scrie despre şi pentru ei.

Una din caracteristicile care nu trebuie să îi lipsească unui jurnalist este curiozitatea, Acesta trebuie să fie omul potrivit la locul potrivit, să afle evenimentele înaintea celorlalţi, să ştie cum să vorbească, să nu uite de bunul simţ şi să îşi clădească un bagaj de cunoştinţe vast, din toate domeniile. Indiferent de suportul pe care îl foloseşte (TV/RADIO/PRESA SCRISĂ) jurnalistul trebuie să informeze publicul, trebuie să dea dovadă de profesionalism pentru a putea câştiga încrederea oamenilor. TEORETIC DIN PĂCATE.

Ce se întâmplă, de fapt, în realitate? Nu este o întrebare grea pentru nimeni. Toţi vedem zilnic cum mass-media se depreciază. Suntem oripilaţi de ceea ce vedem

-la televizor: (fetele care se întrec în a se dezbrăca doar să devină celebre peste noapte, fete care îşi etalează lipsa inteligenţei, emisiuni dezgustătoare de consiliere familială sau trădre în cuplu, pline de cuvinte şi imagini vulgare)

- în ziare: (imaginile porno, pe toată pagina ziarului, cuvinte dezgraţiose scrise cu un font imposibil de ignorat, subiecte din ce în ce mai ordinare, care ne abuzează ochii atunci când trecem pe stradă sau ne oprim la un chioşc de ziare)

-la radio: (emisiunile de consiliere în dragoste, la care sună foarte mulţi tineri cu "marile dezamăgiri"; nu contează ca are doar 15 ani, ea sau el suferă din dragoste pentru "marea iubire" pe care au întâlnit-o la colţ de stradă şi peste noapte sunt gata să îşi dea viaţa pentru acea persoană; emisiuni care ne poluează auzul şi care arată ce fel de societate suntem noi

NU VREAU SA GENERALIZEZ...PENTRU CĂ ÎN ACEST MEDIU DE NEDESCRIS MAI EXISTĂ CÂTEVA PERSOANE CARE LUPTĂ PENTRU EDUCAŢIE ŞI RESPECT. Acesta este şi motivul pentru care am dat exemple la fiecare suport media.

Ok, sa revenim la întrebarea din titlu: Având în vedere, situaţia în care a ajuns media şi implicit societatea românescă, credeţi că jurnalistul este un formator sau deformator al opiniei???

Eu am optat pentru acest domeniu, studiez pentru a intra în acest domeniu dar nu vreau sa lucrez într-un mediu plin de "doritori de audienţă sau tiraj mare" ci vreau să lucrez cu jurnalişti adevăraţi care se respectă pe ei înşişi, respectă meseria lor şi implicit omul cărui a se adresează. 

Este strigător la cer când eşti pus să scrii numai articole de scandal sau chiar să inventezi ştiri care să atragă privirea şi atenţia unui om. Am refuzat să îmi pun numele pe astfel de "ştiri" şi voi refuza în continuare, indiferent de consecinţele pe care va trebui să le suport. 

Într-o lume în care totul s-a dezvoltat, superficialitatea a luat amploare, în defavoarea orginalităţii. De ce să suportăm acest lucru? De ce să nu vorbim? De ce să nu acţionăm? Pur şi simplu DE CE??? AŞTEPT RĂSPUNSUL VOSTRU...

Un pas al miscarii de rezistenta

Asa cum am mai spus imi place foarte mult domeniul mass media...insa nu sustin prostia.

Sunt dezamagita de ceea ce vad in presa scrisa...mai exact in tabloidele de scandal, ziare aparute peste noapte, etc

M-am saturat sa vad titluri vulgare si poze si mai vulgare pe prima pagina a presei scrise "de specialitate paparazzi", care se afiseaza in fiecare zi la chioscurile de ziare. Fara sa vreau, atunci cand trec pe strada, vad cum lumea cumpara cu nerabdare aceste "informatii josnice". Ma dezgusta imaginile cu "vedetele" care fac concurenta in a se dezbraca de dragul celebritatii ieftine...ma dezgusta cuvintele precum "sex, prostitutie, curva de lux, porno milionara, piticul, invatatoarea, preotul, eleva, toti porno, etc" care sunt scrise cu un font imposibil de ignorat. 

Ma urc in RATB si ce crezi ca pot sa vad? Fie ca lumea merge dimineata spre munca sau se intoarce seara acasa, pe drum se delecteaza cu articole mai mult sau mai putin delasatoare. Apoi brusc, imi este atrasa atentie de cate o voce cu un ton mai ridicat (caci doar asta am invatat din cei 7 ani de acasa...sa vorbim cat mai tare in locurile publice astfel incat toata lumea sa fie atenta la noi)...Pana la urma nu ar fi asta o mare problema dar cand auzi " alea zice ca nu vor sa vina acolo; ele face toata treaba acolo, etc

Sa mai amintesc si de imbulzeala sau de faptul ca o persoana incepe sa tipe la cineva care sta pe scaun..." esti o nesimtita...vezi ca sunt langa tine si nu te ridici sa imi dai mie locul...cu ochii aia machiati ca ...poate iti dau una acum" sau de mancatul semintelor si scuipatul cojilor pe joc...ufff eu sincer m-am saturat sa vad zilnic aceste lucruri care se repeta asemenea unei bande rulante infinite...

Nu pot sa inteleg emisiunile precum "Fata lui tata, Test de fidelitate, Acces direct" si lista ar putea continua. De fapt nu cred ca vreau sa inteleg aceste "uscaciuni din padurea mass mediei". Tocmai acesta este motivul pentru care l-am intrebat pe Ionut Adascalitei, prezentatorul emisiunii "Test de fidelitate" de ce face o astfel de emisiune. Stiti ce a raspuns? "Atunci cand vrei sa ajungi intr-un anumit punct, esti nevoit sa faci si unele sacrificii"....cu alte cuvinte: fie ca iti place sau nu trebuie sa mergi pe acel drum pentru a reusi ce ti-ai propus. 

Ce sa mai zic? nu vreau sa fiu pesimista dar in Romania de dezvolta si se sustine, in acelasi timp, prostia, incultura, non-valorile sau numiti-o cum vreti...De la manele, pana la scenarii false in care "actorii "doritori fac orice pentru a deveni cunoscuti, de la camera de filmat din dormitor si pana la consilieri familiale televizate, toate participa la dezvoltarea inculturii mioritice...

DIN ACEASTA CAUZA SUSTIN MISCAREA DE REZISTENTA. Nu sunt nici eu perfecta dar incerc sa ma feresc de aceasta epidemie a non-valorilor...

Nu stiu pana unde va ajunge aceasta scena a teatrului vietiii pe care o modereaza guvernantii...Ca sa intelegeti la ce ma refer va dau exemplu gripa noua...AH1N1

Acum o luna-doua in urma, totul era linistit in Romania...(linistit-sens figurat, evident) si apoi brusc apare gripa noua care se descopera in acelasi timp in toata tara...absolut toata tara...M-am saturat sa vad cum unii se joaca cu noi si cu mintea noastra...cineva a pornit acest spectacol cu gripa...probabil pentru a ne distrage atentia de la alte lucruri...in care acel cineva, acum opereaza, destul de linistit. 

Toti avem un cuvant de spus...nu trebuie sa ne lasam manipulati...Nu spun ca neg existenta gripei ci doar modul in care ea s-a raspandit in tara si in Europa. 

To be continued...

Be smart...live your life as u want not they.....