"Iubirea este o dorinta. Dorinta de a fi impreuna cu fiinta iubita, de a-i vedea chipul, de a-i vorbi, de a o atinge, de a o saruta. Nimic altceva. Este o dorinta care implineste si doare in acelasi timp. Implineste, fiindca te face sa simti ca nu-ti mai trebuie nimic, ca simpla prezenta a acelei fiinte ti-e de-ajuns, pentru a exista. Doare, pentru ca te face sa simti ca totusi, iti mai trebuie ceva, ceva ce nu poti avea: continuitate...Asta e iubirea. Un amestec dualist de durere si placere...de suficienta si necesitate. "
Ce pot sa spun? Nu stiu daca raspunsul acesta este mai mult filosofic sau unul real? Cred ca fiecare dintre noi a iubit si inca iubeste, a suferit sau poate sufera acum...dar, pana la urma, daca toate aceste lucruri nu ar exista, viata noastra ar fi extrem de monotona.
APROPO DE IUBIRE...
Din cand in cand mai primesc mail-uri cu invitatii pe diferite forumuri. Am intrat pe cateva dintre ele si ce credeti ca am gasit? Discutii, acuze, suspine si dureri ale unor tineri sau copii (nu am idee), care fie isi declara dragostea in public, fie sufera in vazul tuturor. Multi cer diferite sfaturi...cum sa cucereasca, cum sa treaca peste deceptia din dragoste...etc
Ce sa inteleg din toate acestea? Asa se manifesta "marea iubire"? Nu mai exista prieteni, parinti, carora te poti plange? Chiar trebuie sa faci mare tam-tam pe acest subiect? Ma irita aceasta realitate in care traim...acesti copii care cred ca au descoperit lumea, acele iubiri sau triunghiuri amoroase, care se sfarsesc cu una sau doua sinucideri...
Nu vreau sa judec pe nimeni dar nici nu pot ridica in stime lumea lipsita de maturitate si copii lipsiti de educatia, in special, morala.
Poate este mai bine sa nu stii ce este iubirea :), doar sa simti :)
RăspundețiȘtergere